glasul-hd.ro Web analytics


Timp liber

(Galerie foto)Jurnal de drumeție în Maramureș

Dacă tot trecem prin această perioadă dificilă iar planurile multora s-au dat peste cap în a-și petrece un concediu, mai ales în afara țării, vă invit într-o poveste frumoasă în superbul Maramureș.

Totul s-a întâmplat acum trei ani, mă trezisem în concediu și nu aveam planuri. Tot căutam împreună cu prietena mea trasee, obiective prin țară unde să fugim. După cinci zile eram indeciși când îmi vine în minte…Maramureș??? Daaa!!! Instant ne-am hotărât – gata plecăm în Maramureș!

Prietena mea s-a apucat pe loc de bagaje în timp ce eu am început să caut cazare și să fac rezervările necesare.

Ziua 1

Prima destinație a fost Oradea. Am ajuns după-masa, ne-am cazat la Hotel Lyra, care nu-ți inspiră din exterior faptul că ai ales o locație deosebită. Aparent înșelător deoarece camerele erau foarte curate. Ne-am tras sufletul după drumul lung și am plecat la gradina Zoo. Țin să precizez că drumeția noastră a fost la începutul lunii august care a fost una dintre cele mai călduroase perioade. La Zoo toate animalele căutau o oază de răcoare, urșii nu prea aveau chef să iasă din apă, o gradină zoologică mare, cu multe animale, deci, de vizitat.

Ne-am întors la hotel pentru a ne răcori cu un duș și am ieșit seara să vizităm Oradea. Am ajuns în Piața Unirii unde totul era la superlativ, un oraș curat, luminat, oameni liniștiți și terase pline, parcă nu eram în România.

După o plimbare prin centru am vizitat și Podul Intelectualilor unde am stat la o bere rece pe malul Crișului pentru a admira priveliștea superbă.

Ziua 2

A doua zi era rezervată pentru Aquapark Nymphaea. Dar la 20 de minute de la deschidere, când am ajuns noi, ne-am lovit de o coadă de zeci de persoane. Nu știu dacă atunci aveai posibilitatea de a rezerva biletul online, cum este acum și ne-am uitat unul la celălalt și am zis: Nu! Nu stăm la coada aceasta pentru o bălăceală.

Am plecat să ne luăm un sandwich și o cafea și am hotărât să căutăm un lac sau o piscină pe drumul către Satu Mare. Zis și făcut! Dar Google ne-a cam tăiat elanul deoarece nu prea este o zonă cu lacuri. Vreau să precizez faptul că în acea seară nu aveam rezervată cazare deoarece am dorit să ne cazăm undeva la o casă, la țară, tradițional. În câteva minute am gasit un anume „Lacul lui Pintea” poze superbe, lac, piscină, restaurant și cazare….dar cu o notă slabă din recenzii. Locația era prea frumoasă pentru a nu încerca. După ce am analizat în amănunt recenziile negative, acestea se refereau la faptul că în camere apa este „verzuie și miroase a sulf”. Ne uitam la poze și am hotărât să încercăm pentru că oricum apă bem plată.

Am plecat spre Satu Mare unde marea atracție este Turnul Pompierilor, Google ne-a dus la 50m de acel turn dar noi ne învârteam în jurul unor cladiri și nu găseam turnul, care din poze era și impunător. Am parcat mașina în apropiere și ne-am dus să întrebăm: unde-i turnul??? Am fost îndrumați cu zâmbetul pe buze de un domn, aparent nu eram singurii care nu-l găseau, să intrăm printr-un gang și îl vom vedea. Într-adevăr am gasit gangul acela, am trecut printr-o colonie de oameni săraci, plină de mirosuri neplăcute încât prietena mea mă strângea tare de mână. Am ajuns la turn care, după ce eu îmi făceam calcule „eu să urc până în vârf???”, din păcate(fericire pentru mine) era închis. Am făcut câteva poze și am plecat spre următorul obiectiv – Muzeul Județean de Istorie.

Aici și mai mare dezamăgirea…Eu urcam hotărât treptele muzeului și la intrare am văzut câțiva muncitori dar nu am băgat de seamă anunțul de pe usă „muzeul este închis pentru renovare” doar o auzeam pe prietena mea strigându-mă insistent din spate „Cosmin! Cosmiiinnn!” atunci m-am oprit și vedeam anunțul pe care mi-l arăta ea. Am plecat nervos și bolborosind: Serios??? În august când toată lumea merge în concedii v-ați trezit să-l renovați???

Aquapark nu, în turn nu, la muzeu nu. Se anunța o zi pierdută așă că cam plecat direct spre Lacul lui Pintea. Ajunși acolo după 30 de minute în care eram tot nervos si dezamăgit de Satu Mare, am descoperit un colț de rai, ne uitam unu la celalălt și ne ziceam: oau! Ne-am cazat, într-adevăr în camere se simțea miros de sulf dar am deschis larg geamurile și am fugit echipați de baie la piscină. Am ajuns pe plajă, da, plajă cu nisip și umbrele de stuf. Fiind prea cald afară nu m-am aventurat în apă, eu din start am pus ochii pe lac, piscina fiind cam mică pentru mine, ci m-am pus la umbra unei umbrele, pe un șezlong și cu o bere rece de la restaurant. Am ales să mâncăm pe terasa răcoroasă până se mai ascunde soarele. Mâncare foarte bună, personal prietenos, încât după o oră mi-a zis: dacă nu mă gasiți la bar, puteți să vă luați liniștit dumneavoastră bere din frigider. Ne simțeam ca acasă.

Seara s-a lăsat cu câteva ore de baie răcoroasă, o amintire plăcută.

Ziua 3

Am pornit spre Maramureș. Primul popas, după ce am trecut de răcoroase păduri, a fost la Cimitirul Vesel din Săpânța unde chiar dacă ești în incinta unui cimitir toată lumea zâmbește la mesajele amuzante de pe crucile mormintelor. Nu trebuie să plecați fără a vizita și Casa Memorială Stan Ioan Pătraș ambasador şi un promotor al Maramureşului prin ceea ce a creat, prin crucile unice care au fost fotografiate şi duse mai departe. Prin creaţia sa el a stârnit curiozitatea străinilor făcându-i să rătăcească prin Maramureş în căutarea Săpânţei.

Îndrumați de localnici am ajuns la Mânãstirea Peri-Sãpânța, un adevarat colț de rai în mijlocul pădurii. De acolo m-am întors în zona cimitirului deoarece am uitat un lucru foarte important! Să-mi iau un clop de paie!

Următoarea destinație – Biserica mănăstirii Bârsana care este una din cele mai înalte biserici de lemn din România, având 57m înălțime. Tot la Bârsana se găsește o a doua biserică care face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Un loc liniștit cu o priveliște minunată, un loc de care cu greu ne-am desprins.

Am plecat spre urmatoarea destinație – Vișeul de Sus. Am fost cazați la o pensiune modestă – Casa Teo, curată dar cu cea mai primitoare gazdă. O familie minunată și atentă la detalii. După ce ne-am cazat, am coborât în gradină unde doamna a venit la noi și ne-a întrebat dacă avem nevoie de ceva, bineînțeles a venit cu horinca la noi dar pe moment a trebuit să refuz deoarece trebuia să mergem după biletele pentru a doua zi la mocăniță. Ne-a întrebat ce vrem să ne pregătească pentru cină dar am refuzat-o respectuos deoarece nu știam când ne întoarcem și am zis că vom lua cina în oraș.

Am plecat spre Gara Căii Ferate Forestiere de unde pleacă mocănițele. Am fost informat să-mi iau cu câteva zile înainte bilet online deoarece e posibil să nu mai gasesc bilete direct la ghișeu. Am fost să ridicăm biletele rezervate, după care am căutat un restaurant tradițional. Am găsit unul care nu prea arăta de la intrare foarte primitor, pe terasă câțiva bărbați la bere care ne-au salutat la unison respectuos iar când am intrat în incintă parea mai mult un birt decât un restaurant. Am și intrebat mirat: serviți și mâncare? Doamna foarte amabilă ne-a raspuns cu un respectuos „bineînțeles!”, ne-a invitat la o masă pe terasă și ne-a adus imediat meniurile. Am ales o ciorbă de burtă și o porție de piept de pui la grătar și cartofi prăjiți. A venit destul de repede cu ciorba în două boluri care erau aproape duble fată de o porție normală. Am și întrebat-o pe doamna care ne-a servit: aceasta este „o porție?” la care am primit răspunsul ferm: pai da, doar sunteți în Maramureș, așa se mănâncă la noi! Nu am putut manca tot deoarece așteptam și felul principal la care nu am mai avut curajul să comentăm, vedeți porția în galeria foto de mai jos. După ce am plătit un preț prea mic pentru ceea ce am mâncat, am plecat spre Casa Teo unde ne-am pus pe terasă la răcoare bineînțeles la horinca care neapărat trebuie gustată. Eu nu sunt băutor de țuică, pălincă dar acea horincă era tare! Și tare bună! Să nu faceți greșeala să refuzați așa ceva dacă ajungeți în zonă. Am fost atenționat că este tare iar după trei păhărele, horinca m-a trimis rapid la somn.

Ziua 4

De seara am anunțat că noi nu suntem cu micul dejun ci doar cafea, neapărat! Dar dimineața, adormiți, am zis totuși hai să-i zicem doamnei să ne facă micul dejun deoarece nu știm cum vom găsi de mâncare pe traseul de 7 ore al plimbării cu mocănița. Prietena mea a coborât prima să ceară micul dejun iar în două minute m-a sunat să cobor că era deja pregătit. Și micul dejun, după cum am zis, nu este o masă peste care să nu sar, dar când am văzut bunătățile pe masă, vezi poza mai jos, am mâncat tot! Nu puteai să nu mănânci mancarea aceea naturală, proaspătă, sănătoasă, unt alb ca laptele și o marmeladă delicoasă! Gazda foarte amabilă nu a mai vrut să ne ia banii pe micul dejun și ne-a mulțumit pentru vizită.

Am plecat spre gară unde cu greu am găsit un loc de parcare, sute de persoane așteptau îmbarcarea în mocănițe pentru un traseu de 21 km ce avea să ne plimbe prin peisaje de basm. Trebuie să vă înarmați cu rabdare deoarece traseul se parcurge dus-întors în aproximativ 7 ore. Am fost norocoși că am mâncat micul dejun deoarece doar în popasul de la capătul traseului găsești mâncare și băuturi. Am fost întâmpinați cu niște dansuri tradiționale din zona Maramureșului.

După plimbarea cu mocănița am plecat spre urmatoarea destinație – Pensiunea Mary Zalău cu un mic popas în Baia Mare. Ajunși pentru o seară la prietenii noștri Mari și Iuliu, gazdele noastre de la Pensiunea Mary, am fost întâmpinați cu bucuria unei revederi, grătare și tradiționala horincă. Ne-au convins că nu există cale să plecăm a doua zi dacă tot am ajuns la ei. Trebuie să vizităm și Grădina Botanică „Vasile Fati” de la Jibou care a luat ființă în anul 1968 din inițiativa priceputului profesor Vasile Fati. În prezent, se întinde pe o suprafață de 25 ha.

Ziua 5

Fiind o zi de duminică, o zonă liniștită și în plus pe traseul nostru, ne-am odihnit mai mult și am ajuns după-masa la Gradina Botanică unde am poposit mai mult de două ore într-un peisaj superb.

Seara am petrecut-o la povești și amintiri cu gazdele noastre.

Ziua 6

După ce ne-am luat rămas bun cu promisiunea că vom mai reveni, am hotărât să ne întoarcem pe traseul Cluj – Alba Iulia pentru o vizită în Cetatea Carolina din Alba Iulia și bineînteles să mancăm o delicioasă înghetață la Terasa Lazăr.

Ne-am întors la Deva cu multe amintiri și o experiență placută după cei peste 1300 km parcurși pe drumurile României dar și cu siguranța că voi reveni pe acele meleaguri.

Back to top button
Close
Close