EVAZIUNEA FISCALĂ. IMPOZITUL PE PROFIT – partea a VII- a

MOTTO:

 „Nu crede în noroc, dar nimic nu te împiedică să te bazezi pe el”  din memorie

În America circula o expresie: „Moartea şi impozitele”, în sensul că sunt două situaţii sigure şi sperie în egală măsură. În afară de preocuparea permanentă a românilor de a schimba pe cineva dintr-o funcţie, în rest, ştirile oarecum distractive sunt legate de fiscalitate: impozite, taxe, contribuţii etc. Interesul este focalizat în general pe TVA, impozit pe venit (pe salarii) şi impozit pe profit. Foarte rar sunt dezbateri şi comentarii despre accize, cu toate că accizele se plătesc direct către furnizori, exemplu de câte ori cumpărăm benzină sau motorină în preţul achitat este inclusă şi acciza. În fapt furnizorul încasează această taxă şi o virează la bugetul de stat.

Cu permisiunea dumneavoastră, aş vrea să mă îndepărtez puţin de tema de azi şi să fac o referire la o mare societate comercială care se ocupă în principal de carburanţi, şi care nu scapă nicio ocazie să afirme că este cel mai mare contribuabil al statului. Eronat, este posibil să fie cel mai mare casier al statului, în niciun caz cel mai mare contribuabil. De ce? În preţul achitat la pompă este inclusă taxa pe valoare adăugată, pe care cumpărătorul o plăteşte pe loc, urmând a fi virată la stat. Tot în preţul achitat este inclusă şi taxa de drum care are acelaşi regim ca şi taxa pe valoare adăugată. Tot în preţul achitat intră şi acciza care furnizorul o încasează şi o virează la stat. Ce se întâmplă în fapt, marele contribuabil este doar un mare casier al statului. Dacă această societate are o conducere eficientă şi urmare a activităţii obţine profit, atunci va achita impozitul cuvenit către stat.

În anul trecut s-a vehiculat prin presă că marile companii multinaţionale nu prea achită impozit pe profit. Este posibil. Toate discuţiile au fost oarecum ciudate, întrucât nu s-a vehiculat nicio cifră concretă privind nivelul impozitului pe profit achitat, şi mai mult decât atât niciun nume de mare companie multinaţională. A fost doar o ceaţă.

Dar revenim la subiectul nostru:

Tot timpul s-a spus că multinaţionalele îşi exportă profitul obţinut, tot fără să se ofere şi informaţii credibile în acest sens, adică date concrete (cifre, nume) cu privire la aceste informaţii.

Mie mi se pare această afirmaţie oarecum puţin credibilă, opinie pe care mi-o exprim fără să deţin date, doar pe o logică primitivă. În România, faţă de ţările din vestul Europei, nivelul impozitului pe profit este mai mic cu mult. În această situaţie este oarecum nefiresc să transferi profitul dintr-o ţară cu fiscalitate mică într-o ţară cu un nivel ridicat de fiscalitate. Care ar fi interesul? Eu cred că atenţia trebuie îndreptată către cheltuieli, dar, după cum se spune, multinaţionalele au alergie la controalele fiscale (informaţie preluată din presă). Oare capitalul românesc trebuie să fie mândru că se bucură de atenţia aproape exclusivă a fiscului? Aşa o fi.

Mă opresc aici.

Române, nu uita că eşti contribuabil!

 Radu P. Herlea