glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

(Editorial publicat inițial la 1 noiembrie 2016)

Statisticile spun că 220.000 de copii din România merg zilnic, flămânzi, la culcare. Spitalele de pediatrie arată, în cele mai multe cazuri, ca celulele unor lagăre de concentrare. Nici în clinici situația nu este mult diferită. Infecțiile nozocomiale par deja în sistemul sanitar de domeniul fatalității. Internarea pentru copii sau maturi într-unul dintre spitalele din România este deja un „sport extrem”, un fel de „ruletă rusească” cu paturi și microbi. Mulți microbi adaptați la tratamentele clasice cu antibiotice. Cred că a venit vremea să vorbim mai mult despre copiii noștri, decât despre noi. Pentru că într-o formă sau alta, noi plătim propria indolență. Propria lașitate de a lupta cu un sistem impus de părinții și bunicii noștri. De cei care ne-au vândut rușilor înainte de a ne naște și au continuat să ne vândă, din patru în patru ani, unor nemernici vopsiți în democrați, chiar și după ce în ’89 ne-am luat „rația” de libertate. Dar copiii noștri nu mai au nicio vină! Dacă noi am tăcut, am răbdat, ne-am revoltat pe tăcute și am ieșit în stradă doar atunci când emoțiile puternice create în laboratoarele  serviciilor secrete ne-au insuflat suficientă energie pentru o revoltă sinceră, a venit momentul să nu o mai facem. Să ne întrebăm fiecare dintre noi, tineri sau mai puțin tineri, bunici sau părinți, ori, de ce nu, viitori părinți, ce țară le lăsăm copiilor noștri? Ce țară le lăsăm nepoților noștri? Oftăm când ne gândim la ziua de mâine, ne întrebăm retoric și malițios, dacă ne va plăti și nouă cineva pensia, dacă ne va aduce un pahar cu apă sau un blid de ciorbă. Dar nu ne întrebăm dacă merităm din partea generațiilor viitoare acel blid cu ciorbă, pahar cu apă sau o pensie din care să trăim decent. Îi ținem în școli care nu le oferă nimic pentru viitor. Scoatem pe bandă rulantă ignoranți sau tocilari cărora 12 ani de liceu nu le folosesc la aproape nimic în viață. Băgăm tinerii în fabrici de diplome universitare, de unde ies neștiutori și depersonalizați, iar diplomele nu le folosesc la nimc. Susținem un sistem de valori răsturnat în care numai cine are „spate” promovează, iar cine are creier eventual este împins până dincolo de granițe. Asta este doar un fragment mic din România pe care le-o lăsăm copiilor noștri și pentru care avem pretenția să ne mulțumească, să ne plătească pensii, să ne facă bătrânețile liniștite. Asta este România pentru care nu am fost capabili să facem nimic bun, nici să muncim, nici să gândim. Asta este România politicienilor incompetenți, impertinenți, și a poporului indolent. A poporului care se lasă cumpărat cu o majorare de salariu de doi lei, cu un mic sau o bere. A poporului care nu-și dă seama că pentru micul și berea înfulecate în campania electorală vinde de fapt viitorul copiilor săi.

Vezi și

Close