NEWS ALERT:
Home / Timp liber / Hunedoara Minunată / Voiaj de o după-amiază prin inima Ţinutului Pădurenilor (GALERIE FOTO)
1 POIENITA VOINII BUN

Voiaj de o după-amiază prin inima Ţinutului Pădurenilor (GALERIE FOTO)

O jumătate de zi de vară, cam atât îţi ia, pe puţin, o excursie care are ca punct final Alunul, satul construit aproape exclusiv din marmură, dar aproape pustiu acum. Până să ajungi aici însă, ori la întoarcere, ai unde să faci cel puţin două popasuri interesante

O excursie prin Ghelari, apoi Poieniţa Voinii şi la final, Alun, satul de marmură, e bine să fie făcută după-amiaza spre seară, din mai multe motive: la amiază soarele e dogoritor, iar drumul e unul de culme, cu prea puţine porţiuni umbrite, cam de pe la 17.00 încolo, priveliştile din Ţinutul Pădurenilor sunt şi mai spectaculoase, iar în toiul zilei, mai ales în Poieniţa Voinii şi Alun, ai toate şansele să nu găseşti pe nimeni pe-acasă pentru a obţine indicaţii (cu excepţia zilei de duminică, ori în sărbătorile religioase).

Plan de excursie

După prânz se poate pleca spre Ghelari. Drumul până-n capitala fierului românesc e umbrit de pădure. Dacă e prea cald, opriţi în Ghelari pentru un suc, sau o apă rece. Pensiunea Panorama e cel mai uşor de găsit, la ieşirea din sat spre Ruda. Lăsaţi observatorul de lângă drum în pace, până la întoarcere. Seara e de urcat la 7 metri înălţime şi de admirat priveliştea cu „unghi de 360 de grade”. Apoi vă continuaţi drumul spre Ruda (atenţie, nu e asfaltat aşa că mergeţi cu grijă). Înainte să intraţi în Poieniţa Voinii, lăsaţi maşina la drum şi faceţi câţiva paşi în dreapta, pe locul în care se ţine de obicei cea mai vestită nedeie pădurenească. De pe Dealul Cornetului vedeţi, în stânga, Poieniţa Voinii, iar mai la dreapta o vale pe care „curge” şerpuind frumos un drum alb. E de marmură şi vine din satul Alun.

În Poieniţa Voinii ar fi bine să vă opriţi la Casa Memorială „Drăgan Muntean”. Întrebaţi în sat cine are cheia şi, dacă daţi „Bună ziua” cu zâmbetul pe buze, veţi avea parte şi de un ghidaj. Aveţi ce vedea. Nu lipseşte mai nimic dintre cele pe care le avea fiecare pădurean în casă cu 100 – 200 de ani în urmă.

După ce plecaţi din Poieniţa Voinii, la bifurcaţia de după ultima casă a satului, alegeţi varianta din dreapta. De aici încolo ţineţi cont că riscaţi integritatea băii de ulei a maşinii. Drumul e destul de prost, mai ales după câte-o ploaie straşnică (şi au cam fost ploi în zonă, vara asta). Coborâţi în vale şi daţi peste drumul de marmură. Apucaţi la stânga şi ajungeţi, după vreo încă trei kilometri, în Alun, un sat spectaculos, dar aproape pustiu. Dacă aveţi norocul să daţi peste unul dintre cei câţiva „rezidenţi de vară” ai satului, aflaţi şi câte ceva din povestea locului. Biserica de marmură a satului e de văzut. În opinia istoricilor, biserica veche, de lemn, e şi mai valoroasă. La întoarcere nu uitaţi de observatorul turistic de la marginea Ghelariului. Dacă nimeriţi să vă aflaţi aici chiar înainte să apună soarele, şi mai bine.





Despre Ciprian IANCU

Citește și

2 Baile antice

Turist în Hunedoara. Un altfel de week-end la Geoagiu – Băi

Mai toată lumea merge la Geoagiu – Băi pentru… băi. Ştrandul din staţiune devine destul …