Home / Actualitate / Taxa pe valoare adăugată (TVA) – partea I. Decât unul împotriva celuilalt, mai bine împreună împotriva problemei care ne dezbină.
SECUND coltul contribuabilului TVA

Taxa pe valoare adăugată (TVA) – partea I. Decât unul împotriva celuilalt, mai bine împreună împotriva problemei care ne dezbină.

„Cuget, deci exist!”, este foarte adevărat, dar în epoca modernă aceasta s-ar putea parafraza, oarecum cinic, exist deci îmi plătesc impozitele.

Statul, fără nici o îndoială, are nevoie de mulți bani pentru a administra o țară și mai ales pentru a se administra pe sine. În lume sunt încă multe lucruri, evenimente neelucidate: „Cine a construit piramidele?”„Cine a descoperit America?” „Columb sau Eric cel Roșu?”„Ce a fost initţal: oul sau găina?”. Și multe altele dar misterul etern neelucidat va fi “Cât costă administrarea unei țări?”. Ați auzit și veți mai auzi: “Cât este bugetul pentru învățământ, pentru sănătate, pentru apărarea țării (oare de cine? Posibil Malta, San Marino sau Albania ne-au depășit) dar în nici o țară din Europa nu se va ști cu exactitate cât se cheltuiește cu aparatul de stat. Valabil și pentru România. Aparatul de stat are două atribuții principale: să strângă impozitele și să utilizeze banii strânși în folosul societății. Ce bine sună! Dar în orice stat din lume se constată că nici un cetățean nu plătește de bună voie, cu bucurie și cu spirit patriotic. Orice plată aduce o întristare, orice încasare aduce o relaxare. Deci ne confruntăm cu o dilemă: statul are nevoie de bani, iar cetățeanul nu prea e dispus să plătească (asta cu excepția pensionarilor, referitor la impozitele locale, capitol la care sunt fruntași pe țară). Această problemă a existat și în America, în secolul XIX. Economiștii americani au găsit soluția: impozite indirecte. Au constatat că America de rând are oarecum o reținere, bine justificată de altfel, să meargă la o caserie a statului și să-și plătească impozitele. Așa că s-au gândit la o formă, oarecum cu anestezie, de plată a acestora și au inclus impozitele în prețul produselor, numindu-le „impozite indirecte”. Înmomentul în care cumperi, în prețul mărfurilor este inclus și impozitul. Omul se bucură că a cumpărat carne, lapte, bere, etc. Iar statul se bucură că în prețul acestora sunt incluse și impozitele. Plata dublă, bucuria individuală.Ce se întâmplă cu vânzătorul?Înprimul rând, își încasează contravaloarea mărfurilor și în al doilea rând devine casierul statului, obligându-se prin lege să plătească la buget impozitele încasate de la cumpărător. Ori taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect. Este inclus înprețul mărfurilor și, odată cu achitarea acestui preț se achită și impozitul (încazul de față taxa) către stat.

De fapt, ce este taxa pe valoarea adăugată? Într-o activitate economică se realizează valoarea dăugată.De exemplu, o societate cumpără materii prime și materiale auxiliare, etc… în valoare de 100.000 lei, angajează personal și fabrică produse în valoare de 250.000 lei. Deci are intrări de 100.000 lei și ieșiri de 250.000 lei, diferența fiind de 150.000 lei, denumită în continuare „valoare adăugată”. Pe această valoare adăugată statul percepe o taxă (înprezent de 19%) în sumă totală de 28.500 lei, denumită „taxă pe valoare adăugată colectată”. Aprovizionarea cu material are înscrisă pefactură taxa pe valoare adăugată, denumită „taxă deductibilă”. Se face diferență între taxa colectată și cea deductibilă și rezultă o sumă numită „taxa de plată”, care se virează la bugetul statului. Dacă cititorului i se pare complicat, trebuie să rețină că este cea mai simplă prezentare. În continuare, societatea noastră încasează de la client contravaloarea mărfurilor livrate inclusiv TVA-ul colectat, însumă de 28.500 lei, calculează diferențaîntre TVA colectată și cea deductibilă și achită la buget suma obținută. Aici apare un fapt interesant: societatea nu achită la buget TVA din banii proprii ci din banii încasați de la clientul său, deci are rol colector sau, mai simplu, de casier al statului, încasează TVA de la client, diminuează suma încasată cu TVA, care îl plătește furnizorului și plătește. În fapt, taxa pe valoare adăugată este plătită de ultimul cumpărător, care în general este populația. În articolele viitoare vom continua cu detalii explicative despre taxa pe valoare adăugată.

Până atunci, române, nu uita: Ești contribuabil!

P. HERLEA

Despre Glasul Hunedoarei

Citește și

Terenul pe care Primăria doreşte să-l scoată la licitaţie se află în spatele panourilor care indică intrarea în municipiul Hunedoara

O nouă fabrică de automotive la Hunedoara. Grupul german Schieffer doreşte să cumpere terenul de la „Materii Prime”. Primăria e nevoită să-l scoată la licitaţie.

Consiliul Local Hunedoara dezbate astăzi, într-o şedinţă deîndată, scoaterea la licitaţie a terenului de 80.000 …