Home / Timp liber / Hunedoara Minunată / Spectacolul toamnei se joacă la Simeria
Spectacolul toamnei se joacă la Simeria

Spectacolul toamnei se joacă la Simeria

Ai nevoie de cel puţin trei ore libere (cu tot cu drum), de o haină groasă şi, neapărat, de un aparat foto ca să ieşi, cu succes, din cotidian week-end-ul acesta. Şi week-end-ul următor, şi celălalt… şi tot aşa cam până pe la finele lui noiembrie. A început spectacolul toamnei, în Arboretumul Simeria (parcul dendrologic – cum îi zice toată lumea).

Dacă n-ai fost niciodată la parcul dendrologic, ai face bine să întrebi pe cineva cum se ajunge, ori să te uiţi pe vreo hartă, pentru că indicatoare, pe DN 7, în Simeria, spre arboretum nu găseşti. Sunt indicatoare pentru tot felul de vile, pensiuni şi castele, niciunul pentru parc. Noroc că strada care „cade” perpendicular pe DN 7 duce direct spre cel mai frumos parc din România şi unul dintre cele mai frumoase din Europa. O spun specialiştii în domeniu, nu noi.

Atenţie, la instrucţiuni şi la paşi!

Nu intra pe poarta parcului fără să citeşti regulile de vizitare. Te-ai putea trezi că eşti amendat pentru că ţi-ai aprins o ţigară. E interzis, la fel ca alte câteva lucruri: accesul cu bicicleta, cu câini fără lesă, ori cu beţe de pescuit, de exemplu. N-ar strica să citeşti şi prezentarea. Vei fi uimit de cifre (peste 2000 de specii de arbori), istorie (amenajarea parcului a început cu sute de ani în urmă) şi de câteva particularităţi, cum ar fi cei mai groşi arbori (cu diametre de peste un metru şi jumătate) şi amplasarea lor.
Intrarea costă 4 lei pentru un adult şi 2 lei pentru un copil. Nu sunt bani daţi degeaba, chiar ai ce vedea pe cele peste 70 de hectare ale parcului (sau, mă rog, pe suprafaţa accesibilă din parc).
Dacă apuci pe cărarea ce coboară spre dreapta, ai face bine să te ţii de ea şi să nu o iei pe cărări adiacente pentru că, mai ales în locurile umbroase, vei constata că te afunzi cu picioarele în zone saturate de apă.

Drumul ştiut e cel mai bun

Are şi nu prea are rost să citeşti „etichetele” puse la baza arborilor şi arbuştilor. Dacă nu ai studii în domeniu, denumiri ca „Syringa reticulata”, „Xanthoceras sorbifolia”, „Cotoneaster nitens”, „Deutzia scabra”, sau „Viburnum lentago” nu îţi spun nimic, iar „traducerea” în limbaj comun lipseşte. Dar n-ai venit în parcul de la Simeria pentru a documenta vreo lucrare ştiinţifică. Ai venit pentru linişte (deşi vuietul traficului rutier şi feroviar se aude destul de tare în unele momente) şi pentru aer, un aer ca de munte de care ai parte între o autostradă şi un drum naţional aglomerat.
Aleile pietruite ce duc spre nord-est se unesc, la un moment dat şi te duc spre ruina unei clădiri foarte vechi. Aici deja a apărut „roşiaticul de octombrie”. În rest, deocamdată predomină verdele (mai ales din cauza numeroaselor conifere), galbenul şi cărămiziul. Din acest punct, dacă apuci pe aleea înierbată din stânga, ajungi direct în Mureş. Parcul are nevoie de kilometri întregi de gard. Dacă ai ajuns pe malul râului ai face bine să te-ntorci pe unde-ai venit, altfel o să ai impresia că te-ai rătăcit prin zona invadată de lăstari.
La întoarcere treci prin poieni cu flori de toamnă şi copaci ale căror frunze se luptă cu frigul. Zona micilor lacuri, din stânga intrării în parc, este, ca de obicei, încântătoare, iar spectacolul toamnei, la parcul dendrologic, abia a început. Un localnic cu plasa-i plină de ghebe adunate doar el ştie de pe unde din parc confirmă: „Oho. Să veniţi peste două-trei săptămâni! Atunci să vedeţi!”.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

Lacul Cinciş – vedere aeriană. Văzut de jos, e mult mai mare.

O raită la Cinciş

„Litoralul” hunedorenilor nu mai seamănă deloc cu cel de acum 20 de ani. Totuşi, asta …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *