NEWS ALERT:
Home / Şi play-off-ul e tot mai departe. CSM Cetate, învinsă şi la Brăila
Şi play-off-ul e tot mai departe. CSM Cetate

Şi play-off-ul e tot mai departe. CSM Cetate, învinsă şi la Brăila

Formaţia deveană rămâne cu "zero" în dreptul succeselor pe teren străin, în acest sezon. În continuare, fără Ioan Ani-Senocico pe bancă şi Carmen Cartaş pe parchet, devencele au cedat 28-33 (12-14) pe terenul celor de la HC Dunărea Brăila şi îndeplinirea obiectivului pare tot mai greu de realizat.

Deşi au ţinut aproape de elevele Alexandrinei Soare aproape trei-sferturi din meci, hunedorencele au pătimit, încă o dată, pe final, când gazdele s-au desprins la trei goluri (30-27) şi au scăpat în învingătoare, deşi CSM Cetate a avut posibilitatea de a se apropia la doar un singur gol.

Pentru CSM Cetate, care rămâne în continuare pe locul zece, la 6 puncte distanţă de ultimul loc ce duce în play-off, au marcat: Malac (10 goluri), Senocico (6), Simion (6), Krnic (3), Rusu (2) şi Toth (1). La gazde, Ramona Farcău a fost de neoprit, cu 16 (!) reuşite, urmată de Perianu (7), Moldovan (5), Irimia (2), Marchidanu (1), Horjea (1) şi Brot (1).

Detalii despre partida Cetăţii de la Brăila, în ediţia de luni a cotidianului nostru.

Despre Glasul Hunedoarei

Citește și

Între anii 1542 și 1545, când vechiul Regat maghiar medieval a fost împărţit în trei provincii distincte, stările din Transilvania s-au întrunit în mai multe Diete, cu scopul reorganizării teritoriului ardelean. În Regatul estic al Ungariei (devenit Principatul Transilvaniei) s-a stabilit un nou sistem politic-constituţional. S-a decis ca Transilvania să fie organizată sub forma unei uniri sau confederaţii a celor trei stări sau naţiuni politice („Bundestaat der drei ständischen Völker”), pornindu-se de la faptul că, încă înainte de 1526, fiecare din ele ajunsese să ocupe un anumit teritoriu din Transilvania. Nobilii ocupau şapte comitate (Solnocul Interior, Dăbâca, Cluj, Turda, Alba, Târnava, Hunedoara) şi două districte (Chioar şi Făgăraş). La rândul lor sașii erau stăpâni peste nouă scaune (Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sibiu, Cele Două Scaune Mediaş-Şeica, Sighişoara, Nocrich, Cincu, Rupea) şi două districte (Braşov şi Bistriţa). Secuii ocupau cinci (de fapt opt) scaune (Trei Scaune [de fapt patru: Sepsi – Sf. Gheorghe, Kézdi – Tg. Secuiesc, Orbai - Zăbala şi Micloşoara], apoi Ciuc, Odorhei, Mureş şi Arieş). Dietele din anii 1542-1545 au decis ca fiecare naţiune să-şi menţină independenţa internă, propria organizare administrativă, propriul obicei de drept (toate dobândite încă dinainte de 1526). Unirea celor trei naţiuni a avut drept scop menţinerea ordinii interne şi supravieţuirea pe plan internaţional a statalităţii Transilvaniei. Transilvania, unitate prin diversitate Prin urmare, cele trei naţiuni au devenit adevărate „state în stat”, decise însă să înlăture toate obstacolele vechi care le opriseră de la o conlucrare eficientă şi să-şi acorde ajutor reciproc în caz de nevoie. Nemaiexistând puterea regală centrală ungară, care să le asigure ordinea şi privilegiile, cele trei naţiuni au fost nevoite să găsească o formă de convieţuire, un modus vivendi. Aşadar, din punct de vedere al dreptului de stat, locuitorii Transilvaniei au fost împărţiţi în naţiuni politice (reprezentate prin stări proprii) şi naţiuni tolerate, nereprezentate prin stări proprii. Naţiunile politice au fost nobilii (de etnie maghiară, germană - adică familii de saşi, care au ales să intre în rândurile nobilimii, părăsind Fundus Regius- , dar şi românească – vechea pătură cnezială, încă nemaghiarizată), secuii şi saşii. Iar cele trei „state” din Transilvania au fost comitatele nobiliare, scaunele secuieşti şi Fundus Regius sau Pământul Crăiesc (locuit de români şi saşi, dar în care drepturi politice deţineau doar cei din urmă). Aceste naţiuni politice deţineau dreptul, prin legile fundamentale, de a-şi exercita autoritatea asupra poporului de rând; de a-l reprezenta în congregaţiile (Dietele) Principatului şi de a conduce administrarea ţării. Populaţiile tolerate erau românii şi apoi imigranţi de diferite etnii (armeni, greci, sârbi, bulgari, ţigani şi evrei). Persoanele aparţinătoare acestor naţiuni tolerate se bucurau de „dreptul toleranţei individuale”, erau supuşi tuturor dărilor, dar nu aveau drepturi colective de „stare” în Dietele ţării. Cele trei părţi ale vechii Ungarii După lupta de la Mohacs și cucerirea unei părți importante a Regatului Maghiar de către turci, Ungaria s-a rupt în trei părți: Regatul Ungariei, condus de dinastia de Habsburg (în vestul Ungariei de azi, precum şi cea mai mare parte a Slovaciei actuale), Principatul Transilvaniei (Transilvania propriu-zisă), precum şi unele comitate la vest de Apuseni, numite Parţium: Arad, Zarand, Bihor, Hajdu, Crasna, Solnocul de Mijloc sau Sălaj, Maramureş. La acestea s-au adăugat în prima jumătate a secoluilui al XVII-lea chiar şi comitatele Sătmar, Szabolcs, Ugocea, Bereg, iar scurt timp chiar şi Zemplen şi Abauj, astfel că Principatul Transilvaniei a cuprins, în epoca sa de maximă expansiune, teritorii din nord-estul Ungariei de azi. Apoi treimea răsăriteană a Slovaciei şi Ucraina Subcarpatică. În partea centrală a Ungariei au fost înfiinţate de către otomani, vilayetele (paşalâcurile) de Buda, Kanisza, Srem şi Timişoara. (sursa: „Contribuţii cu privire la evoluţia politică şi instituţională din Transilvania până în epoca modernă” de Paul Brusanowski)

Principatul Transilvaniei – confederaţie între trei naţiuni politice

Între anii 1542 și 1545, când vechiul Regat maghiar medieval a fost împărţit în trei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *