Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

Ziua de 10 mai a fost, până în 1947, Sărbătoarea națională a României. Practic, o zi cu multiple semnificații, o zi pe care comuniștii au încercat să o șteargă din istorie și urmașii lor să o țină în umbră timp de 26 de ani. Tot ceea ce era legat de familia regală a fost scos din cartea de istorie, iar proclamarea independenței a fost mutată cu o zi mai devreme ca să coincidă cu ziua în care URSS sărbătorea victoria împotriva fascismului. Și astfel sărbătoarea cu triple semnificații s-a pierdut din conștiința națională. Ce am sărbătorit, de fapt, la 10 mai?

În anul 1866, principele Carol I al României a depus jurământul în fața Parlamentului. Începea astfel lunga domnie a principelui din familia Hohenzollern, care avea să construiască România modernă. Sub comanda lui, în anul 1877, armatele române aveau să cucerească independența față de Imperiul Otoman în urma implicării României în războiul ruso-turc. Înainte de începerea războiului, tot în 10 mai, are loc votarea de către Senat a Proclamației de Independență față de Imperiul Otoman, independență recunoscută prinTratatul de la Berlin din 1878. Aici intervine prima minciună din istoria rescrisă de comuniști și preluată, pe nemestecate, după 1989. Bolșevicii, care agreau ideea de luptă eroică a poporului român pentru „neatârnare”, nu ar fi legat faptele de arme ale armatei cu principele Carol I. Așa că au mutat momentul declarării independenței cu o zi înainte, pe 9 mai. Pretextul mistificării istoriei a fost gestul lui Mihail Kogălniceanu de a citi, în Adunarea Deputaților, Declarația de Independență a României. Doar că simpla citire a acestui text nu avea niciun efect fără votul Senatului dat în 10 mai. De aceea una dintre semnificațiile datei de 10 mai a fost și Ziua Independenței. Tot într-o zi de 10 mai, dar a anului 1881Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen este încoronat Rege al României (18811914), după ce anterior fusese Principe al României (18661881). După 1947, ziua de 10 mai a fost aproape scoasă din calendarul evenimentelor oficiale. A rămas o zi banală, o zi care a reușit să atragă „mânia proletară” asupra unor români de bună credință, care din reflex în discursurile rostite cu ocazia Zilei Victoriei (9 mai) au spus că sărbătoresc 10 mai. O asemenea greșeală era scump plătită în epoca eliberării țării de sub „jugul capitalist”. Iată-ne din nou, după 69 de ani, sărbătorind, așa mai pe muțește, Ziua Regelui. Parlamentul a declarat ziua de 10 mai, din nou, sărbătoare națională. Una mai liniștită, fără minivacanțe și zile libere. Una așa ca pentru un rege nevolnic și un prinț consort cam securest. Un bun pretext pentru o recepție la Castelul Peleș, tocmai a celor care în urmă cu 26 de ani îl fugăreau pe autostrada București – Pitești pe Regele Mihai, întors în țară, sau îl țineau pe pista Aeroportului Otopeni, cum îi țin francezii pe țiganii noștri înainte să ni-i trimită retur. Politica dâmbovițeană a infestat și Casa Regală. Cât de lipsit de demnitate să fie un fost suveran, ca să accepte onoruri și favoruri de la cei care până nu demult îl porecleau „Mișu bâl, bâl” și îi strigau că nu are România nevoie de un moș cu caprele lui venite să își ia moșiile înapoi? Pentru că majoritatea dintre cei prezenți la „cheful” de la Peleș făceau parte dintre cei mai mari contestatari ai regelui și ai monarhiei. Dar tragicul Rege Mihai, care a acceptat favoruri și onoruri și din partea rușilor, care și-a lăsat țara în mâna comuniștilor, cumpărat fiind de Petru Groza cu obiecte de artă valoroase și o rentă substanțială, a pierdut mult din demnitatea și onoarea strămoșilor lui. În fața șleahtei adunate în față la Peleș, Carol I sau Ferdinand nici nu s-ar fi oprit să descalece. Duda, însă, s-a simțit ca peștele în apă. În fond erau între ei, impostorii.

 

 

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Clasa politică este în primul rând lovită de lipsă de viziune și apoi de lipsă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *