glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

O știre postată ieri pe pagina web a cotidianului „Glasul Hunedoarei” a reușit să blocheze serverul care o găzduiește. Până acum nu am pățit așa ceva, doar că circuitele „bietului” calculator au cedat în momentul în care aproape 1.000 de persoane au intrat deodată pe site. Știrea nu făcea referire la niciunul dintre candidații la primăria vreunei localități din județ. Nu făcea referire nici la politică, nici la administrație, nu era nici măcar o știre despre lumea financiară sau economie. Era o știre despre, probabil, cel mai cunoscut om din Deva.  O știre, din păcate tristă, despre Costică. De câteva zile, „taxa Costică” nu se mai colectează în Deva, chiar dacă era cea mai curată și cinstită taxă pe care o plăteau benevol cei care voiau să fie contribuabilii lui Costică. Dumnezeu a vrut puțină relaxare fiscală, și ca de obicei l-a scos din joc pe cel mai slab, mai puțin influent și mai curat. Ați observat că nemernicii au mai mare trecere pe lângă Dumnezeu, decât oamenii cumsecade? Oare de câte ori nu ne-am revoltat în sinea noastră față de această nedreptate divină?! Costică a murit și știrea morții lui ne-a blocat serverul. Aproape 1.000 de oameni au intrat simultan să citească știrea despre dispariția lui Costică. O palidă consolare pentru amărâtul cerșetor care de ani buni își colecta „taxa” prin Deva. Curiozitatea cititorilor noștri față de dispariția lui Costică demonstrează că simpaticul cerșetor era de fapt aproape un brand neoficial al Devei, cu siguranță mult mai simpatic decât cei care conduc orașul în momentul de față. De ce a fost Costică mult mai simpatic și mai onest decât primarul Petru Mărginean? Costică era cinstit! „Taxa Costică” era de un leu și niciodată nu accepta mai mult de la cei care se gândeau să-l miluiască. Costică recunoștea că banii din taxă sunt folosiți în interes personal.  Costică nu era lacom! Costică nu și-a majorat taxa, fiind mulțumit cu leul primit. Costică nu primea în aceeași zi de două ori bani de la aceiași persoană.   Dacă cineva rămânea fără bani, s-a întâmplat, nu o dată, să fie împrumutat de Costică, din toată sărăcia lui. Costică nu era arogant! În repetate rânduri, pe lângă banii pe care îi ducea mamei și fraților lui, Costică a fost văzut cumpărând mâncare și pentru alți copii ai străzii mai puțin norocoși sau cunoscuți decât el. Costică știa să le mulțumească frumos „contribuabililor” lui. Chiar dacă nu avea propria lui televiziune, unde să fie adulat șapte zile pe săptămână, Costică a reușit să se facă cunoscut și simpatic printre deveni. Cerșea cu zâmbetul pe buze, chiar dacă era evident că viața lui nu era deloc ușoară. Dar Costică știa instinctual că un zâmbet înmoaie sufletele, că un mulțumesc lasă poarta deschisă și pentru zilele următoare. Costică știa să relaționeze cu oamenii, să creeze emoție și în același timp simpatie. Costică, un biet cerșetor din Deva, avea mai multă abilitate de comunicare decât personajele arogante care se vor în fruntea Devei. Pentru că simpaticul cerșetor făcea asta natural și în fiecare zi, nu doar din interes o dată la patru ani. Cerșetorii de voturi ar avea multe de învățat de la cerșetorul de bani. Dar cred că prima lecție pe care trebuie să o învețe este să devină oameni, deschiși, simpatici și cinstiți. Dar tâlharii de bani și cerșetorii de voturi nu pot fi comparați cu Costică, un cerșetor de bani pe care nu-l interesau voturile.  Dumnezeu să-l ierte pe Costică!

Tags

Vezi și

Close