Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

De ce umblă politicienii în haită? Este întrebarea pe care mi-o pun ori de câte ori particip la o serbare câmpenească ori un alt eveniment similar. La o anumită oră, de obicei când deja lumea s-a adunat la locul faptei, descind cu mai multe mașini haite de politicieni, întâmpinați întotdeauna cu temenelele de rigoare de primarul-organizator. În funcție de cum se asortează culoarea politică a primarului cu cea a musafirilor, temenelele sunt mai adânci sau mai puțin adânci. În jurul șefilor de la județ și a pupincuriștilor cu care se deplasează în teritoriu, se completează echipa cu reprezentanții organizației locale, în general trei, patru oameni care și-au îmbrăcat straiele de duminică și primesc stângaci saluturile cordiale ale șefilor de la județ, aflați în plină vânătoare de voturi. Haita astfel constituită pleacă prin mulțime. Localnicii își salută neamurile și vecinii și îi prezintă pe șefii de la centru, care se grăbesc să strângă mâini, să împartă zâmbete false, să mai spună câte un cuvânt cu pretenția de glumă sau vorbă de duh. Oamenii au impresia că șeful de la județ îi cunoaște de când lumea, iar șeful de la județ are impresia că ziua nu se mai termină și că nu a luat cu el de acasă atâtea zâmbete și strângeri de mână de câte are nevoie. În tot acest timp, pupincuriștii veniți cu șeful au rolul de figuranți. Ei trebuie să creeze impresia că în jurul şefului roiesc oamenii interesați de măreața sa personalitate. După o tură prin târg, eventual după ce a și cumpărat „puiul târgului”, fotografiat și filmat de presa de casă, șeful împreună cu întreaga haită se retrag în cortul pregătit de organizatori unde vor mânca și vor bea (cumpătat). Nu înainte de a fi urcat pe scenă și prezentat de primar unui public apatic, interesat de târg, nu de discursul formal al politicianului (mereu același în fiecare an).  Plecarea are loc întotdeauna împreună cu aceeași haită cu care a și venit, care îl conduce până la mașina trasă în apropierea cortului și apoi îl însoțește. Localnicii rămân pe loc să comenteze cât de bine a ieșit vizita, să viseze cu ochii deschiși la avantajele pe care le vor avea în urma vizitei și să termine mâncarea și băutura pregătite pentru oaspeți (că doar nu le vor arunca).
Acum să ne închipuim șeful politic în afara haitei. Stingher, ajuns singur printre oameni care nu-l cunosc, oameni care nu-l bagă în seamă, oameni pentru care, în cel mai bun caz, e „ăla de la televizor”. Nicio mână strânsă, niciun salut, nicio vorbă. Am văzut un astfel de politician plimbându-se stingher, zâmbind și salutând în jur oameni care nu-i răspundeau nici la zâmbete, nici la salut. Un politician fără haită devine un om. Dar cum politicienii nu vor să ajungă oameni, au nevoie de haite care să-i facă șefi. Fără să înțeleagă că vor ajunge cu adevărat șefi atunci când vor învăța să fie în primul rând oameni. 

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

În fața pericolului tot mai mare ca PSD să submineze statul de drept, aruncând astfel …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *