Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Ipocrizia și impostura iau deja forme nebănuite în campania, așa-zis civică, „Premianții fără Premii”. Nu foarte încet, dar foarte sigur, o acțiune aparent lăudabilă se transformă într-o propagandă electorală ieftină și atât de perfidă, încât de la „Cenaclul Flacăra” încoace nu cred că a mai existat alta în România. Adrian Păunescu a reușit să controleze masele de tineri, călăuzindu-i pe linia partidului într-un țarc în care aceștia aveau iluzia de libertate. O inițiativă culturală care păstra o aparență de deschidere era de fapt o propagandă comunistă destinată unei categorii aparte, tinerii. Tot unei categorii aparte, de această dată oamenii de bună credință din Deva, se adresează o altă formă perfidă de manipulare. Nu aș fi crezut acest lucru dacă personal inițiatorul proiectului, Dan Terteci, nu m-ar fi întrebat într-o zi dacă îl susțin în eventualitatea unei candidaturi la Primăria Deva. Am crezut că glumește, dar am aflat de la alți colegi că la rândul lor au primit această întrebare. Din acel moment am început să privesc mult mai atent campania lui Terteci. Și am observat că se pliază perfect pe o strategie de manipulare a oamenilor de bună credință printr-un joc al emoțiilor. Aparențele sunt întotdeauna înșelătoare, iar premianții și publicul prezent la „Cal” nu fac decât figurație într-o piesă de teatru ieftină, care va avea ca final creșterea notorietății și a credibilității celui care și-a legat numele de această campanie. Dan Terteci, suflet sensibil și persoană cu reputația „nepătată”, cândva fost jurnalist la cea mai abjectă publicație care a ieșit de sub tipar în România, „Atac la Persoană”, apoi ajuns pe meleaguri hunedorene, înhăitat cu gașca de șantajiști de la Cluj și pripășit la Antena 1, televiziunea de familie a PC-ului local, după scandalul prin care aceștia au fost demascați, pozează acum în modelul activistului civic și al umanistului plin de sensibilități. Și nu sunt puțini naivii care stau să-l aplaude și să-i ridice statuie sensibilului Terteci.  În momentul în care cu vocea gâtuită de o falsă emoție, având în ochi lacrimi de crocodil, Dan Terteci anunța ideea campaniei, m-am bucurat că în sfârșit în Deva se întâmplă ceva frumos. Ar fi fost însă mult prea frumoasă acțiunea civică, să nu se fi transformat într-un gunoi politic. Ideea inițială era ca „eroii anonimi” ai comunității să primească „nume”. Să fie prezentați lumii, apreciați și răsplătiți cu recunoștința comunității și o diplomă. Premianți pentru care singurul premiu era recunoștința, fie și pentru o clipă, a oamenilor printre care trăiesc. Multă vreme, săptămână de săptămână, anonimii eroi ai comunității au fost răsplătiți. Campania a fost mediatizată suspect de mult, iar inițiatorul ei a devenit un fel de cerșetor de atenție. Aveam să înțeleg mai târziu de ce se întâmpla acest lucru. După ce a convins lumea că totul este o treabă de suflet și lacrimă, și trebuie să recunosc ca am făcut parte dintre naivii care am aplaudat la început acțiunea, inițiatorul a transformat „Premianții fără Premii” într-o campanie electorală mai mult sau mai puțin mascată. Cu cât se apropie momentul alegerilor, cu atât, oamenii simpli, anonimii cu merite deosebite de lângă noi, se transformă în vedete. Admiratorii campaniei sunt bucuroși să-i vadă în „carne și oase” pe Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe sau Raed Arafat, chiar dacă aceștia nu au niciun merit deosebit pentru care comunitatea deveană să le mulțumească. Dar pot fi numiți aceștia „premianți fără premii”? Evident că nu. Prezența lor este de fapt o încercare a lui Dan Terteci de a transfera asupra sa notorietatea și simpatia publică de care se bucură vedetele premiate. Dintr-o acțiune în care comunitatea deveană punea în centrul atenției oameni cu merite deosebite, lucrurile s-au inversat. Premianții îl pun în centrul atenției și îl aduc în lumina reflectoarelor pe Dan Terteci, cel care oferă o mostră de ipocrizie perfidă. O strategie bazată pe sentimente care poate să-i păcălească pe mulți dintre oamenii de bună credință, înșelându-le acestora nu numai încrederea, ci și sufletul. 

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

gherman

Sare-n ochi

Și dacă-i trădare, măi mustăciosule din Teleorman? Dacă se dovedește că există o legătură între …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *