Home / Editorial / Sare-n ochi
Sare-n ochi

Sare-n ochi

Gânduri pentru un început mai bun

 A venit în sfârșit „ziua cea mare”. Ziua zecilor de știri despre noul an școlar, ziua în care zeci de demnitari ai învățământului o iau la pas prin provincie să îi întâmpine pe „micuții învățăcei”, în școli în care n-au mai pus vreodată piciorul. Asta e ziua în care directorii își rostesc emoționați discursul, lasă puțin despotismul la o parte și dau asigurări că anul acesta va fi unul bun. Desigur, copiii înzestrați și harnici, cu drag de învățătură – copii purtând concisul apelativ de „buni” – vor continua să facă ce au făcut până acum: vor munci, vor învăța și nicidecum pentru „mândria școlii”. Ei sunt oamenii care trăiesc cu convingerea – cel puțin aparentă – că într-o societate sănătoasă poți reuși numai prin multă muncă. Cinste lor! Se împuținează, din nefericire, căci tot mai mulți sunt aceia ce sunt convinși că vor reuși prin prisma unei excepții, pentru simplul fapt că ei sunt o excepție. Să  nu fie totuși uitat faptul că „toți suntem o excepție”, iar a urma metodele convenționale ale succesului nu este doar pentru fraieri.
 Dar să nu fim pesimiști într-o astfel de zi. Astăzi este o zi a speranței, o zi a gândurilor bune, în care spiritul renaște dornic de muncă, o zi în care încolțește în sufletul dascălilor nădejdea că uscăturile codrului au înverzit peste vară. Asta până la cea dintâi oră, când aspru li se amintește că în zilele noastre lupul nici măcar nu se mai obosește să-și schimbe blana, de nărav nici nu încape vorbă; iar nădejdea moare. Alinare există. Din nefericire ea nu se mai agață exclusiv de performanțele unor elevi, ce au o pasiune absolut întâmplătoare și independentă de persoana profesorului, și, uneori, de munca sa. Consolarea dascălilor a ajuns să sălășluiască în persoana și comportamentul moderat (uneori indiferent) al unor elevi care sunt pregătiți să ofere înainte să li se ofere, care respectă omul din fața lor numai datorită naturii sale de profesor. Această natură l-a împins să-și dedice existența, munca, să renunțe la propriile-i vise, și să vină zi de zi în fața a sute de suflete tinere, acide, nerăbdătoare, cu scopul de a le învăța ceva, a le forma, a le pregăti pentru jungla în care vor ajunge odată ce vor termina școala. Satisfacțiile acestor oameni pot sălășui numai în performanțele elevilor lor, căci trăiesc într-un sistem care îi privează de multe altele. Și atunci, și numai pentru acest caracter – ce în țara noastră e perfect îndreptățit a se numi „de martir” – ei, dascălii, trebuiesc respectați, dincolo de orice defecte sau calități.
 Azi e cea dintâi zi în care nouă, elevilor, ni se cer din nou performanțe. Noi să ajungem, însă, în mod unanim la performanța de a le acorda lor, celor ce ne formează, respectul cuvenit, de care adesea uităm. Da, greșeala există, și de o parte, și de alta, însă trebuie înțeles la scară largă faptul că sistemul și  tot ce este aferent lui este conceput și înfăptuit de om, iar greșeala este omenească. Puțină îngăduință v-aș ruga. Orice altceva își poate găsi rezolvarea. Să avem, așadar, încredere, iar aici vorbim despre încrederea într-un bine universal mai realist decât cel pe care îl prevestesc discursurile ce inaugurează noul an școlar.
 De astăzi lumea revine la normal. Stă în puterea noastră să nu alterăm această normalitate, să nu o transformăm într-un spectacol de circ, să nu luăm cursul operelor lui Caragiale, cum prea des se întâmplă. Să fim oameni. Dincolo de asta, succes elevilor, succes profesorilor!

Despre Andreea NEAG

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

În fața pericolului tot mai mare ca PSD să submineze statul de drept, aruncând astfel …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *