Sare-n ochi
Presa a ajuns la fel de puțin credibilă ca și clasa politică. Pentru că de ceva vreme există haite de jurnaliști înregimentați în echipele partidelor politice care își servesc stăpânii cu cea mai mare abnegație, trecând peste orice demnitate umană sau deontologie profesională. Până la urmă este problema breslei că acceptă în ea indivizi care nu au nimic în comun cu jurnalismul. În lume există gazete onorabile și gazetari cinstiți, aliniați în spatele câte unei mișcări politice. Aceștia își asumă orientarea doctrinară, astfel că cititorii știu cu exactitate că un ziar este de dreapta sau de stânga. Chiar și în cazul publicațiilor independente există o anumită înclinație. Redactorii sunt oameni, au simpatii și antipatii politice și este absolut firesc ca în funcție de asta, politica editorială să fie orientată într-o direcție sau alta. Dar nicăieri mai mult ca în România jurnaliștii nu se vând cu atâta ușurință unei clase politice fără scrupule și fără Dumnezeu. Pe plaiurile mioritice, competiția politică se transformă într-o luptă între căței. Jurnaliștii își atacă colegii incomozi pentru stăpânii lor, în încercarea disperată de a-i decredibiliza. Problema este însă că astfel se decredibilizează întreaga presă. Colegialitatea dispare între gazetari, înlocuită de ură și răutate. Asta în timp ce politicienii își fac nestingheriți jocurile murdare în detrimentul cetățeanului pe care nu-l mai apără nimeni. Nici măcar acea fragilă presă care îndrăznește să pună degetul pe rană și să ridice probleme cu adevărat importante pentru comunitate. Ar fi cazul ca jurnaliștii să înțeleagă că presa trebuie să informeze și să slujească interesul general al cititorilor, al comunității, nu să apere o clasă politică coruptă și foarte îndepărtată de interesul public. Este clar că foamea e foarte mare pentru o parte a presei! Dar parcă totuși nu așa de mare încât să poată fi cumpărați gazetari cu un zgârci și o coajă de pâine rămase de la masa stăpânilor. Problema acestei categorii de „presari” este că sunt incapabili să gândească liber. S-au obișnuit cu zgarda în jurul gâtului și ideea de libertate îi sperie. Aceștia nu fac decât să latre către orice potențial concurent sau critic al stăpânilor lor.
În această categorie intră nu numai gazetarii, ci și alți formatori de opinie. Jocurile de imagine se fac extrem de subtil și tentativa de a păcăli „opinia publică” se materializează deseori. Astfel că o acțiune civică absolut lăudabilă de genul „Premianții fără Premii” s-a transformat treptat într-o foarte subtilă metodă de promovare a primarului Petru Mărginean și a intereselor sale de imagine. Inițiatorul acțiunii, Dan Terteci, nu-și dezminte trecutul de jurnalist la Antena Deva, adică slujbaș în firma Gabrielei Mărginean, soția edilului. Premierea fără nicio noimă și fără vreun merit deosebit a lui Sebastian Bârgău, unul dintre oamenii de imagine a lui Mărginean, care îi atacă pe toți cei ce semnalează derapajele tot mai dese ale primarului Devei și ale lui Raed Arafat, principalul vector de imagine pe care și-a construit Mărginean campania în urmă cu trei ani, demonstrează că de fapt „Premianții fără Premii” sunt la cheremul edilului. Oare și moții care i-au salvat pe medicii căzuți cu avionul în Apuseni sau rudele echipajului mort în lacul Siutghiol din cauza organizării proaste a sistemului de salvare ar fi votat pentru decernarea unui premiu civic medicului care nu are nimic în comun cu Deva, decât eventual asocierea de imagine cu Mărginean? Cu siguranță nu! Dar Dan Terteci, care în mod arogant își atribuie rolul de reprezentant și totodată juriul comunității devene, atribuie în numele acesteia, discreționar, premii civice. Majoritatea premianților sunt oameni remarcabili, dar în ultimul timp, din ce în ce mai des, premiile sunt decernate în interesul imaginii primarului Petru Mărginean. Politizarea unei asemenea acțiuni civice nu va rămâne nesancționată de publicul care a venit lângă o acțiune civică pe care organizatorii au prezentat-o ca fiind apolitică. Și totuși ar fi fost prea frumos ca în spatele unei idei oneste să nu se ascundă și interesele meschine ale unor politicieni și jurnaliști îmbrăcați în „blană de oaie”.
