Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Clasa politică nu se lasă sub nicio formă curățată. Parlamentul și administrațiile publice locale colcăie de inculpați sau persoane asupra cărora există indicii temeinice că ar fi săvârșit infracțiuni. Cu toate astea liderii de partid preferă să stea cu mărul putred în coș, invocând tot felul de prezumții de nevinovăție sau alte motive pentru care îl susțin pe nemernic. Liderii politici, care nu sunt ei înșiși cu sabia justiției deasupra capului, inventează tot felul de scuze pentru inculpați și nu-i lasă din mână nici măcar atunci când procurorii aduc probe indubitabile în susținerea acuzării sau când o instanță de judecată s-a pronunțat deja asupra cauzei. De cele mai multe ori, și în special la PSD, este nevoie de o sentință definitivă și irevocabilă pentru ca politicianul condamnat să fie tras pe linie moartă și câteodată nici măcar asta nu ajunge. Este necesară lămurirea unor termeni invocați de clasa politică întru apărarea membrilor de partid corupți.
– Prezumția de nevinovăție este un concept strict juridic. Ca principiu de drept este foarte justă raportarea la o astfel de prezumție. În fond omul trebuie judecat pornind de la ideea că este nevinovat. Administrarea probelor cade în sarcina acuzatorilor. Orice încălcare a acestei prezumții ar însemna că judecătorul intră în sală cu o prejudecată legată de vinovăția inculpatului. Din punct de vedere jurnalistic, politic sau social, nimeni nu este obligat să aplice prezumția de nevinovăție. Judecățile de valoare se fac în aceste domenii în altă cheie și este de ajuns ca un om să nu fie de încredere pentru partid, sau să prezinte un risc pentru imaginea clasei politice, ca să poate fi dirijat în afara scenei.
– Vinovăția este un alt concept pe care clasa politică îl tratează într-o interpretare originală. Există numeroși politicieni condamnați definitiv cu suspendarea pedepsei, pe care conducerea partidului se bazează ca pe niște membri onorabili. Suspendarea pedepsei nu exclude vinovăția inculpatului. Este doar un act de clemență pe care legiuitorul îl are în vedere pentru mai multe considerente. Fapta nu este extrem de gravă, făptuitorul este la prima abatere sau pur și simplu nu merită ocupat sistemul penitenciar cu un infractor care poate să se îndrepte și în libertate. Asta nu înseamnă că un asemenea infractor aflat în politică este un om de încredere. Cântarul politic ar trebui să fie mai fin, decât cel al Justiției. Vinovăția unui infractor, odată dovedită, trebuie să-l scoată pe acesta din jocul politic, altfel poate deveni acel măr putred care contaminează întreg coșul.
În aceste condiții, explicațiile legate de atitudinea politicienilor față de infractorii din partide nu poate fi legată decât de interesele personale ale liderilor care s-au înfruptat la rândul lor din „produsele” obținute prin acte de corupție. O altă ipoteză ar fi incapacitatea liderilor de partid să susțină financiar nevoile formațiunii politice în lipsa unor sponsori din zona infracțională pe care i-ar pierde dacă s-ar gândi să scoată mărul putred din coș. Liderii politici, corupți sau cinstiți, nu conștientizează cât de mult rău pot să facă țării sau comunităților în care trăiesc, pe termen mediu și lung, prin păstrarea în partide a persoanelor dubioase, chiar corupte ori găsite vinovate pentru diverse infracțiuni. Credibilitatea clasei politice nu este un principiu de drept, ci o chestiune de imagine și până la urmă o chestiune electorală.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

gherman

Sare-n ochi

Și dacă-i trădare, măi mustăciosule din Teleorman? Dacă se dovedește că există o legătură între …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *