Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Paștele, o sărbătoare care definește de fapt o filozofie, o religie, o piatră de temelie a lumii moderne. Învierea lui Iisus Hristos este de fapt momentul care îl transformă pe Fiul Domnului într-un element al Trinității. Este momentul în care Fiul încarnat și trimis printre oameni își reia locul de-a dreapta Tatălui. Un moment încărcat de simboluri și filozofie.

Nimic nou! Vor spune ateii. În filozofia greacă Zeus are un fiu făcut tot cu o pământeană, pe Heracle (Hercule la romani). El este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul  zeilor  devenind astfel nemuritor. Grecii antici sărbătoreau festivalul Heracleea, care comemora moartea lui Heracle și transformarea acestuia în zeu nemuritor în a doua zi a lunii  Metageitnion  (sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Și totuși nici Zeus, nici Heracle nu au reușit să supraviețuiască mai mult decât civilizația greacă sau cea romană care a împrumutat într-o mare măsură credința și zeii eleni. IIsus, ca simbol al noii religii ce avea să se nască odată cu învierea Lui, a reușit să  impună timp de aproape 2000 de ani una dintre credințele fundamentale ale omenirii, răspândită pe întreg globul.  Pentru că spre deosebire de religiile antice care puneau accentul pe mit, Creștinismul pune accent pe simbolistică, fiind mult mai profundă. Propovăduitorii religiei creștine au fost la rândul lor niște martiri, gata să se sacrifice pentru mărturisirea lui IIsus. Practic sacrificiul suprem pe care l-a făcut Fiul Domnului urmat de Înviere este preluat de Sfinții Apostoli care au propovăduit învățătura lui Hristos cu prețul vieții, jertfindu-se și ei asemenea Lui în numele Creștinismului. Apostolul Andrei a murit răstignit pe o cruce sub formă de „X” tocmai pentru că s-a considerat nedemn să se moară pe aceeași cruce ca Iisus. Sfântul Apopstol Petru, cel pe care Iisus îl numește piatra de temelie a Bisericii Sale, a fost răstignit cu capul în jos undeva la marginea Romei. Tot la Roma Sfântul Apostol Pavel avea să fie decapitat tot pentru că propovăduia credința creștină. Toți acești martiri, a căror cale o deschide Iisus Hristos, propovăduiesc creștinismul în zonele cu influență romană și greacă, găsindu-și sfârșitul ca martiri în urma ciocnirii între civilizații. O civilizație bazată pe legende și alta pe credință. Cultura greco-romană, politeistă, era depășită tocmai pentru că imperiile care stăteau în spatele acesteia erau lovite de decadență  și flagelul corupției. Cu toate acestea a fost nevoie de aproape 300 de ani de la martiriul primilor creștini până să apară primul împărat creștin al Imperiului Roman, Constantin cel Mare, consființind astfel supremația lui Iisus în fața zeilor culturii greco-romane. Din acel moment, Creștinismul se impune ca o religie a Europei și nici măcar uriașa putere musulmană a Imperiului Otoman nu a reușit să o clintească. Spre deosebire de alte religii, creștinismul a evoluat odată cu societatea, s-a adaptat permanent modernității, păstrând totuși principalele valori spirituale propovăduite de Iisus în numele Tatălui. Faptul că cele mai mari trei religii monoteiste Creștinismul, Islamismul și Iudaismul au ca origine comună același Dumnezeu, interpretat doar prin prisma altor simboluri, a ajutat mult Creștinismul să-și păstreze supremația spirituală timp de aproape 2.000 de ani. Dar diferența fundamentală între cele trei religii mari ale lumii este tocmai acest personaj biblic, Fiul Lui Dumnezeu, și simbolul învierii Sale.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan-3-563x330

Sare-n ochi

Dreptate au cei care spun că prea multă carte strică. Uneori și una singură este …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *