glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Din nefericire, momentele când mă las surprins de ceea ce se poate realiza – dacă se vrea – în România, sunt din ce în ce mai puține. Pesimism, realism, spuneți-i cum vreți, dar trebuie să recunoaștem că, de cele mai multe ori, lucruri care ar trebui să se încadreze sub spectrul normalului, la noi sunt văzute ca fiind ceva demn de lăudat, remarcat, subliniat atunci când sunt, într-un final, transformate din proiecte, în ceva palpabil. Este și cazul noii Săli Polivalente din Cluj-Napoca. Inaugurată în octombrie anul trecut, moderna clădire a găzduit, la finele săptămânii trecute, în premieră, Trofeul „Carpați” la handbal feminin. Un turneu cu caracter amical care strânge la start trei reprezentative puternice, alături, evident, de cea a României, care se întâlnesc, în sistem Final Four pentru a vedea unde se situează cu pregătirea înaintea unor meciuri oficiale importante. Am ținut cu tot dinadinsul să mă număr printre cei peste 7.000 de suporteri care să vadă la lucru selecționatele României, Braziliei, Suediei și Germaniei. Dincolo de considerentele sportive, am ținut să fiu prezent la Cluj pentru că voiam să văd cum arată, cum se simte, cum se vede, cum se trăiește un eveniment sportiv (de amploare) într-o astfel de Sală.

Și n-am rămas deloc dezamăgit. Din contră. Am simțit că se poate. Că și în România (sau cel puțin în această parte de țară) oamenii pot asista la un eveniment, de orice fel, într-un mediu modern și civilizat. Deși asta ar trebui să fie un lucru cât se poate de normal. Sala din Cluj arată pe măsura așteptărilor și nu pare a fi construită doar „ca să fie acolo”. Conceptul a fost gândit îndelung, pentru că dincolo de principala ei menire, ea a găzduit și va găzdui, în continuare, și alte evenimente de amploare. N-am să intru deloc în detalii arhitecturale, nici în ceea ce privește numerele, cifrele, sumele, costurile, din jurul ei. Nu e loc de ele acum. Pot spune însă că am văzut oameni zâmbitori, satisfăcuți, mândri că pot să se bucure de un astfel de loc. Că nu mai e nevoie să se raporteze încă o dată, neîntrerupt, la ceea ce se găsește „afară”, sau „dincolo”. Oamenii pot și vor să fie în rând cu lumea, să fie civilizați, să beneficieze de condiții cât mai bune. Pentru ei și pentru copiii lor. Și asta pentru că la Trofeul „Carpați” am văzut zeci, poate sute de părinți însoțiți de copiii lor, la meciuri. Grupuri de mici sportivi, frumos echipați, mirându-se încontinuu de măreția sălii, de jocul de lumini, de sunet și de zumzetul continuu. O încântare! Într-un cuvânt: normalitate. Că a venit târziu sau nu, inaugurarea unei astfel de Săli – la doi pași de unul dintre cele mai frumoase stadioane din țară – arată că se poate. Că administrațiile locale apleacă urechea spre ceea ce vrea lumea și trebuie să o facă, dacă nu vor ca aceste lucruri să se întoarcă împotriva lor, atunci când voturile contează. Că edilii pot să își mai deschidă mintea, în loc să se înconjoare de fel și fel de personaje sinistre, blocate undeva în perioada de mult apusă. Că e nevoie de aer proaspăt, de forțe pe măsură. Ca lucrurile normale de „dincolo” să nu mai fie anormale la noi.

P.S.: De remarcat și eforturile (frumoase) ale Federației Române de Handbal de a atrage cât mai mulți oameni spre sportul cu mingea mică. Departamentul de marketing (inexistent în atâtea sporturi, a se citi și alte domenii) a lucrat intens la capitolul imaginii și rodul s-a văzut pe parchet, dar și în tribune. Semn că și aici lucrurile încep să intre în normal. E nevoie doar de oameni care să vrea și să fie lăsați (!) să se implice și să aplice ceea ce au văzut în Occidentul pe care îl urmărim cu atât de multă atenție și ardoare.