Sare-n ochi.
Zilele trecute, o tânăra i-a scris o epistolă lui Victor Ponta. În scrisoare aceasta îi cerea socoteală premierului pentru modul în care sunt cheltuiți banii publici și despre viitorul incert pe care tinerii îl au în România. Scrisoarea era redactată pe un ton civilizat și bine argumentată. Nu au întârziat să apară reacții la epistola tinerei către Victor Ponta. Unele din partea jurnaliștilor de „serviciu”, altele din partea susținătorilor „capului” PSD. Nu întâmplător, în toate replicile date tinerei se vorbește despre ura și conflictele propagate de Traian Băsescu. Se pare că aceasta este o temă foarte dragă propagandei PSD. Dar oare cine împroașcă mai multă ură în această țară decât propagandiștii de la Antena 3, promotorii unor violențe de limbaj, chiar fizice, și ai șantajului celui mai ordinar?! Oare cine a stârnit conflicte în țara asta? Nu tocmai cei care în disprețul legii au încercat să-l suspende de două ori pe Băsescu, trecând peste decizii importante ale instituțiilor fundamentele ale statului de drept?! Dintre toate răspunsurile la scrisoarea tinerei Mihaela Grădinaru către Victor Ponta am remarcat un text, devenit viral pe rețelele de socializare, scris de liderul TSD Deva, Oana Frânc. M-a bucurat foarte mult că ambele texte, scrise de cele două tinere, unul contra și celălalt pro Victor Ponta, erau redactate într-un limbaj decent și bine argumentate.
Și chiar dacă nu sunt de acord în totalitate cu argumentele nici uneia dintre cele două tinere, nu pot să nu remarc totuși eleganța stilului. Dacă lucrurile s-ar fi oprit la schimbul indirect de scrisori între două tinere educate ar fi fost bine. Dar ca de obicei, a intrat în joc „galeria” postacilor care s-au grăbit să ia apărarea uneia sau alteia din părți, într-un conflict care pe fond nu exista. Toată mizeria unei societăți needucate și cu gândirea pervertită în 25 de ani de politică de mahala s-a deversat în valul de comentarii care a însoțit cele două texte. Chibiții se grăbeau să le acuze pe cele două tinere, altfel demne de admirat pentru curajul de a-și expune public opiniile și argumentele. Limbajul postacilor, nu întotdeauna unul decent, alunecând deseori spre abject, denotă caracterul celor care s-au pus pe comentat ascunși sub diverse pseudonime. Indiferent de tabăra din care aceștia fac parte, din majoritatea comentariilor acestora lipsesc argumentele logice. Ca să nu mai vorbim despre acele postări care se rezumă strict la înjurături și jigniri adresate celor două autoare.
Este clar că polemica civilizată nu-și prea găsește locul în România. Pentru un asemenea gen de polemică este nevoie de cultură, inteligență și educație și asta lipsește atât din dotarea clasei politice, cât și a propagandiștilor care o susțin. Este absurd ca cineva, de oricare parte a baricadei se află, să susțină că militează pentru libertate și democrație, dar să nu accepte dreptul la opinie și liberă exprimare decât în cazul în care acesta îi este favorabil. În mintea celor care se grăbesc să-și dea cu părerea în cazul celor două scrisori nu-și au locul decât prejudecățile. Teoria comunistă conform căreia „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” este crez pentru mulți români de toate culorile politice care se vor apărători ai democrației. O democrație care nu se cumpără la piață, nici nu se importă, ci se învață zi de zi timp de multe decenii. Și teamă mi-e că nici schimbarea de generații nu va aduce ceva optimist în societatea românească. Pentru că indiferent de limbajul și stilul elegant al polemicii celor două tinere, acestea sunt cazuri izolate în marea masă de politicieni și susținători ai lor, care reușesc să ducă polemica politică la un nivel de la care „mai jos” nu există.
