NEWS ALERT:
Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Misterele istoriei se dezleagă încet, încet. În evul mediu au fost descoperite cuiele înfipte în crucea Mântuitorului, Giulgiul cu care a fost Iisus învelit în mormânt. Sfântul Graal încă mai este căutat. Chiar dacă istoricii nu au comentat încă evenimentul şi nici posturile TV care se ocupă de promovarea ştiinţei nu au produs încă documentare, este cert că a fost găsită sula pe care Coposu i-a pus-o lui Iliescu între coaste în 1990 când vechiul “ilegalist” încerca să-şi legitimize lovitura de “partid şi de stat”. Sula lui Coposu afost găsită în podul PNţCD de către Victor Ciorbea, fostul sindicalist detaşat de “superiori” în PNţCD care a reuşit să îngroape orice urmă a partidului înfiinţat cândva de Maniu şi Mihalache. Frustrările lui Ciorbea au adus după 20 de ani Partidul Naţional ţărănesc lângă Iliescu făcând ca Seniorul Coposu să se învârtească în mormânt de ruşine şi indignare. Ciorbea a încercat cu disperare să-i bage sula în coaste lui Băsescu, cu câteva luni în urmă când a bătut cu căciula în mână la poarta palatului Cotroceni să-i ceară Preşedintelui o firimitură cât de mică pentru partidul său ajuns din “istoric” invizibil. Cum nu a obţinut nimic, s-a lipit repede de USL ca musca pe oiştea carului când venea de la arat. Ce nevoie poate să aibă marea alianţă politică, capabilă să obţină peste 50 de procente din voturile electoratului de un partid al cărui scor începe cu zero înainte de virgulă? Nici măcar o mişcare de imagine nu poate fi cooptarea PNţCD – aripa Ciorbea în gaşca de la Grivco. Mişcarea lui Ciorbea pare mai de grabă o revenire la matcă a securiştilor infiltraţi în partidele istorice cu scopul de a le distruge.
Dacă analizăm puţin istoria recentă a României îi regăsim pe aproape toţi foştii lideri ai partidelor istorice înregimentaţi înainte de 1989 în structurile de vârf ale PCR. Ciorbea părea o excepţie. Dar ambiţiile personale şi frustrările unui politician ratat au reuşit să-l facă pe fostul lider de sindicat un personaj care şi-ar găsi mai repede locul pe “şoseaua de centură” a politicii decât la tribuna Parlamentului. De fapt şi calitatea umană a lui Victor Ciorbea lasă mult de dorit, poate tocmai din cauza frustrărilor cu rădăcini în copilărie şi adolescenţă. Nu am să uit niciodată cum Victor Ciorbea, la vremea respectivă Premierul guvernului României a participat la o emisiune la un post local de televiziune din Hunedoara, oraşul în care a absolvit liceul fiind ţinut în şcoală de o mătuşă. Ciorbea a venit foarte relaxat duminică în studio. Am înregistrat emisiune de o oră după care am mai rămas la discuţii încă aproape tot atâta. Marţi am difuzat materialul înregistrat cu Premierul (pentru o televiziune locală un interviu cu şeful executivului era o performanţă de invidiat). Imediat după ce s-a terminat emisiunea, la studio a sunat mătuşa lui Ciorbea. Avea voce gâtuită de emoţie. Voia să vorbească cu Victoraş, dacă mai e pe acolo, să treacă pe la ea că i-a făcut clătite cum îi plăceau lui cât a durat emisiunea. Femeia nu ştia că interviul nu a fost în direct şi că Victoraş părăsise Hunedoara cu două zile înainte. Am rămas cu un nod în gât. Nu ştiam ce să-i spun femeii. Nu-mi venea să cred că Victor Ciorbea, girat de seniorul Coposu, la vremea respectivă un simbol al schimbării în România, a stat la palavre cu mine aproape o oră după emisiune şi nu a trecut câteva clipe să-şi îmbrăţişeze mătuşa care l-a ţinut patru ani în liceu. Clătitele s-au răcit probabil şi au fost mâncate de altcineva. Dar din acel moment pentru mine Ciorbea a devenit un personaj la fel de odios ca Iliescu, un fel de lup în blană de miel. La mai bine de 10 ani de atunci, Ciorbea se întoarce în haită.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

editorial

Glasul lui Ștefan Ciocan

Reluăm unele dintre editorialele semnate de Ştefan Ciocan. O facem deoarece, indiferent de data apariţiei, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *