Sare-n ochi
~~Să mai spună cineva că România nu este o ţară cu vocaţie mondială. Scandalul legat de clanul Bercea demonstrează contrariul. „Mondialul” este amestecat în cele mai înalte sfere ale politicului, economicului şi justiţiei. SRI vine după câteva zile de dezbateri aprinse pe tema ţiganului care a penetrat „familia prezidenţială” şi spune că Traian Băsescu nu a fost informat despre relaţiile dintre fratele său şi clanul interlop condus de celebrul ţigan Bercea. Greu de crezut că nu s-a găsit cineva din anturajul lui Traian Băsescu să-i atragă atenţia preşedintelui că fratele lui a năşit un copil din şatra Mondialului. Şi dacă a făcut acest gest „creştinesc”, care să fi fost resorturile care l-au mânat spre cristelniţa ţigănească pe mezinul familiei Băsescu? Frica de discriminare, goana după voturile ţiganilor şi nu în ultimul rând după banii acestora au făcut din mulţi politicieni unelte ale clanurilor ţigăneşti organizate după modelul celor mafiote din Sicilia sau din Statele Unite.
În România, sub oblăduirea autorităţilor, au apărut adevărate familii interlope, clanuri care controlează atât zona politică cât şi cea judiciară. Timp de 25 de ani nimeni nu i-a întrebat pe ţiganii îmbogăţiţi din România cum au ajuns să adune averi incomensurabile, să trăiască într-un lux opulent şi să nu contribuie cu nimic la bunăstarea ţării. Pentru că este de notorietate că ţiganii nu plătesc impozite şi taxe, activităţiile economice ale acestora situându-se în general în afara legii. Exact ca în cazul familiilor mafiote, şi clanurile ţigăneşti şi-au cumpărat politicieni care să îi reprezinte în zona legislativului şi a executivului. Toate dovezile arată că aveau şi judecătorii, procurorii sau poliţiştii lor. Familiile ţigăneşti au ajuns să controleze, cu mulţi bani câştigaţi ilegal, o mare parte din aparatul de stat. Indignarea lui Bercea când a fost arestat în urma înjunghierii unui nepot – „Nu a reuşit să me lege nimeni în ţara asta şi mă leagă ai mei” – este elocventă pentru relaţia pe care ţiganul o avea cu autorităţile statului român. Indivizi ca Bercea şi alţii ca el nu ar fi avut cum să ajungă în preajma familiei lui Traian Băsescu dacă instituţiile statului şi-ar fi făcut treaba timp de 25 de ani. Dar ţiganii au fost încurajaţi în fărădelegile lor atât sub regimul Iliescu, cât şi sub Constantinescu. Nici Băsescu nu a avut o altfel de atitudine faţă de ţigani, jucând de nenumărate ori geamparale cu pirandele focoase pe la „chindiile” ţigăneşti. Justiţia s-a focusat mai mult pe corupţia din zona politică, lăsându-i pe ţigani să fure liniştiţi. Asta probabil pentru că „afacerile” ţiganilor nu intrau sub incidenţa DNA, decât atunci când s-au intersectat cu politicul sau administraţia locală sau centrală. Pentru serviciile care au atribuţii pe zona siguranţei naţionale, ţiganii ar fi trebuit să reprezinte o permanentă ţintă. Pentru că este evident că aceştia, prin activităţile infracţionale la care se dedau, reuşesc să formeze în România adevărate „sindicate ale crimei” specializate în diverse tipuri de infracţiuni, de la proxenetism şi trafic de persoane până la evaziune fiscală şi tâlhării. Măcar pentru faptul că poporul român este deseori confundat cu ţiganii, şi tot ar trebui ca organele statului să ia măsuri împotriva minoritarilor care nu respectă nici legile juridice, nici cele ale bunului simţ, trăind într-o cultură a furtului, înşelăciunii şi minciunii.
