glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

În urmă urmă cu aproape doi ani am scris textul de mai jos. Asta a fost…

Curtea Constituţională a declarat Legea Lustraţiei ca nefiind în acord cu legea supremă a ţării. Acest fapt era previzibil de altfel, pentru că între judecătorii Curţii Constituţionale există numeroase persoane care ar intra sub incidenţa legii şi ar fi în situaţia de a se supune lustrării. Ca şi în cazul legii ANI, Curtea Constituţională nu a făcut altceva decât să apere interesele judecătorilor. ANI verifica averile mai multor magistraţi. Cum acestea nu puteau fi justificate, a fost mai simplă desfiinţarea instituţiei atât de incomode pentru sistemul profund corupt din România. Prin declararea ca neconstituţională a Legii Lustraţiei, Curtea Constituţională se opune din nou încercării de reformare morală a societăţii româneşti. Practic, această instanţă, formată în mare parte din magistraţi numiţi pe criterii politice de Parlament, se transformă într-o formă supremă de cenzură a oricărei încercări de intrare a României pe un făgaş normal. Orice lege, care atinge interesele unor grupuri, fie ele formate din foşti comunişti, informatori sau politicieni corupţi, este declarată neconstituţională de un grup de magistraţi, majoritatea proveniţi din justiţia comunistă sau numiţi de clasa politică. În acest fel, reforma morală în România rămâne doar o vorbă în vânt şi nu va putea fi făcută decât atunci când ultimul activist PCR şi ultimul informator al securităţii îşi va da obştescul sfârşit. Până atunci, suntem condamnaţi să trăim raportându-ne le aceleaşi valori morale cu care ne-au obişnuit relicvele comuniste şi urmaşii acestora: demagogia, minciuna, hoţia, incompetenţa. Dacă nu vom înţelege că asanarea morală a societăţi este cel puţin la fel de importantă ca reforma economică sau socială nu vom putea să ieşim din criza continuă în care trăim de 20 de ani. Pentru că având în frunte incompetenţi, politicieni corupţi, primari analfabeţi sau directori ai căror singur argument este apartenenţa politică, nu vom putea niciodată să creştem pe baze fireşti, economice sau sociale. Scurtele momente de „bine” în istoria ultimilor 100 de ani au fost cu totul conjuncturale. De aceea nu au fost de durată ci s-au transformat repede în momente de criză. Cel puţin, în ultimii 20 de ani, am fentat tot ceea ce se putea fenta. Am fentat economia, justiţia, morala, chiar şi credinţa. Acum plătim. Iar criza economică nu este decât un rezultat al profundei crize morale în care se află România. Dacă am fi promovat competenţa, cinstea, respectul faţă de lege, orice criză ar fi fost mult mai uşor de trecut.
Ce a urmat…
Camera Deputaţilor a adoptat până la urmă Legea Lustraţiei. Mult prea târziu! Unii ar zice că mai bine mai târziu decât niciodată! Doar că legea este şchioapă, aproape imposibil de aplicat pentru că a fost făcută în grabă. Din lege au fost scoase anumite categorii de nomenclaturişti, când puterea şi-a dat seama că era pe cale să-l lustreze pe premierul Ungureanu şi pe proaspăt numitul şef SIE, Meleşcanu. De asemenea legea permite foştilor nomenclaturişti să candideze pentru orice funcţie de la Preşedinte până la Consilier Local. Lustrarea înseamnă doar că nu vor fi numiţi în funcţii publice foşti nomenclaturişti PCR, mulţi dintre ei deja pensionaţi şi ceva securişti care dacă nu au deja propriile firme prospre muncesc pe bani grei la cele multinaţionale.
Concluzia nu poate fi decât una…După aproape doi ani de la decizia Curţii Constituţionale, rămâne cum am stabilit!

Loading...

Vezi și

Close