Home / Editorial / Sare-n ochi.

Sare-n ochi.

Orice tragedie în România vine la pachet cu un val de isterie. Avem atât de mulţi băgători de vină şi o presă atât de idioată încât niciodată nimeni nu va mai înţelege ceva din dezbaterea unui subiect, oricare ar fi el. Este însă foarte interesant de urmărit modul în care au ieşit la rampă politicienii avizi de imagine în cazul tragicului eveniment petrecut marţi. Iniţial ştirea despre accidentul aviatic era una pozitivă. “Şapte persoane implicate şi nici un mort”. Ponta zâmbea în studioul unui post de televiziune şi anunţa cu o ora înainte ca cineva să fi ajuns la avionul căzut, că salvatorii controlează situaţia şi că victimele au fost preluate de aceştia. Când lucrurile au luat o întorsătură tristă, Ponta a dispărut brusc de pe micile ecrane. Nici “marele erou” al medicinei de urgenţă, Raed Arafat nu a fost de serviciu ieri. Ponta a declarat iniţial că Arafat este în ţară şi controlează situaţia, pentru ca apoi să aflăm că nu este în ţară şi nici măcar nu are habar de ce se întâmplă cu colegii săi medici care îngheţau în Apuseni. Salvarea victimelor a fost lăsată pe seama unor “profesionşti” care însă nu sunt specializaţi în salvări montane şi care au fost, se pare, extrem de prost coordonaţi. Până la urmă a fost firesc ca localnicii, care cunosc perfect zona să ajungă primii la epava avionului. Anormal a fost că aceştia nu au fost solicitaţi din primul moment. Moţii au dat o nouă lecţie de altruism şi omenie. Sute de oameni au plecat din satele învecinate să caute noaptea, pe ceaţă, pe văile abrupte din Munţii Vlădesei. O misiune deloc uşoară. Moţii nu au avut nevoie de coordonatele GPS, pentru că ei cunosc de mici locurile. De fapt, pentru jurnaliştii obişnuiţi cu topografia Centrului Vechi sau a cartierului Drumul Taberei este greu de înţeles că noaptea pe munte, în condiţii de ceaţă şi zăpadă de peste un metru deplasarea spre un punct indicat de GPS nu este foarte uşoară. În cale pot să apară păduri, văi abrupte, prăpăstii. În lipsa unui ghid care să cunoască foarte bine locurile, drumurile forestiere, căile şi cărările, deplasarea poate să dureze câteva ore chiar şi pentru un montaniard experimentat. Lucrurile sunt foarte complexe, nu pot fi tratate dintr-un studio de televiziune de undeva de lângă cartierul de fiţe Dorobanţi. E regretabil că au murit doi oameni, dar e până la urmă îmbucurător că au scăpat cinci persoane dintr-un accident aviatic. Puţini pasageri se pot lăuda că au scăpat după ce au căzut cu avionul! Restul sunt speculaţii şi joc de imagine. Televiziunile îşi umplu spaţiile de emisie, politicienii îşi reglează “răfuielile” în timp ce în spatele unor şefi incompetenţi din Ministerul de Interne alţi incompetenţi îşi freacă nerăbdători mânile aşteptând să le ia locul. Tragic este că o tânără studentă de 23 de ani a supravieţuit prăbuşirii avionului dar a murit de frig după şapte ore de aşteptare cu lacrimile îngheţate pe obraz. La fel a murit sfârtecat de câini, un copil de trei ani. La fel au dezbătut televiziunile cazul. Isteria s-a stins, autorităţile au rămas la fel de incompetente şi fără soluţii. În acelaşi timp, eroii necunoscuţi, moţii din Apuseni rămân în munţii lor, prin zăpadă, cu grijile şi nevoile care-i apasă zi de zi, dar cu o poveste tristă pe care de acum până la adânci bătrâneţi o vor spune copiilor şi nepoţilor în lungile seri de iarnă. A fost odată, ca niciodată un avion care a căzut aici la noi…  

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Cu sau fără Duda în familie, Regele Mihai a fost ultimul simbol al României nebolșevizate. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *