Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Zice că Dracu’ a prins odată un român, un rus şi un american. Ca să le dea drumul le-a cerut să plătească 1000 de dolari, sau să încaseze 25 de lovituri de ciomag pe spinare, iar ca a treia variantă să înfulece o oală cu excremente. Americanul a plătit fără probleme dolarii, rusul a încasat cu stoicism loviturile. Când a venit rândul românului, ne având bani şi nici chef de bătaie a cerut oala. A mâncat cu mare scârbă mai mult de trei sferturi, după care îngreţoşat a renunţat preferând să treacă la ciomăgeală. La a 13-a bâtă pe spinare nu a mai rezistat, a scos din buzunar 1000 de dolari şi a plecat fericit. Bancul acesta caracterizează foarte bine România ultimilor 23 de ani. Am rămas ultimii în Europa din toate punctele de vedere, nivelul de trai a ajuns la cote aproape insuportabile, în condiţiile în care stăm pe munţi de aur pe care nu suntem capabili să-l valorificăm pentru că nu avem tehnologie şi capital de investit în pregătirea exploatărilor. Am acceptat să intrăm în parteneriat cu mari companii străine, ne-am jucat de-a ecologiştii în condiţiile în care specialiştii în protecţia mediului ne-au spus că nu este cazul să fim îngrijoraţi. În loc să profităm de cotaţia uriaşă a aurului la bursele occidentale, datorată crizei economice şi a lipsei de lichidităţi, am intrat în jocurile concurenţilor de pe piaţa metalelor preţioase preferând să umblăm rupţi în fund decât să redeschidem mineritul. Acum am ajuns la concluzia că nu ne otrăvim ţara, că zonele miniere pot să prospere în urma exploatărilor aurifere, că banii plătiţi de companiile străine pentru extragerea metalului preţios vor rămâne în România. Acum am scoate aurul fără nicio remuşcare, dar cotaţiile bursiere au scăzut atât de mult încât exploatarea metalului preţios din zăcămintele munţilor Metaliferi nu mai este rentabilă. Aşadar nu ne mai otrăveşte nimeni ţara, nu ne mai scoate mineni aurul generaţiilor viitoare, nu ne mai exploatează nimeni forţa de muncă. Rămânem aşa cum am fost şi până acum, rupţi în fund şi cerşetorii Europei, acceptând cele mai grele munci pe bani de nimic. Trăim în continuare pe munţi de aur dar care nu ne mai folosesc la nimc din moment ce valoarea metalului galben nu mai justifică extracţia lui. Deocamdată doar Eldorado Gold este singura firmă care a anunţat amânarea începerii exploatărilor de la Certej. Dar la cum evoluează cotaţiile aurului pe bursă, pe un trend constant descrescător, este foarte posibil ca nici la Roşia Montană să nu înceapă exploatările şi cu atât mai puţin în zona Brad. Poate că românii vor învăţa câte ceva din această întâmplare nefericită. De mii de ani trec oportunităţile pe lângă acest popor dar conducătorii săi nu sunt capabili să le pună în valoare. Suntem un popor care are darul contrazicerii, se auto sabotează în faţa unei oportunităţi până când este prea târziu să mai profite de ea. Am cunoscut numeroşi primari care au pierdut fonduri de investiţii doar pentru că nu au avut ei de câştigat nimic de pe urma acestora sau pentru că nu au fost capabili să depună la timp documentele pentru obţinerea finanţării. Nu reuşim să absorbim fonduri europene, nu reuşim să ne dezvoltăm. Privim permanent în curtea vecinului, cu ochii pe capra acestuia, rugându-ne să moară odată mai repede, fără să ne gândim să mulgem capra noastră ca să trăim mai bine. Şi când în sfârşit ne îndreptăm ochii spre capra din bătătură constatăm că a murit fără să o  mulgem, la rugăciunile vecinului care şi el la rândul lui are o capră ignorată. Aşa, din greşeală în greşeală, de vreo 2000 de ani ne chinuim să supravieţuim undeva la coada Europei. Şi mare minune că mai existăm!

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

În fața pericolului tot mai mare ca PSD să submineze statul de drept, aruncând astfel …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *