glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Sunt câteva teme despre care lumea se fereşte să vorbească şi jurnaliştii să scrie, pentru că nu ar fi „politically correct”. Una dintre temele tabu este cea legată de anumite acuzaţii aduse, în special, persoanelor publice, care se ascund de fiecare dată în spatele prezumţiei de nevinovăţie. M-am săturat cât am auzit despre diverşi politicieni păstraţi în funcţii, chiar dacă aveau pe rol procese penale, că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. M-am săturat să nu pot să-i spun hoţului pe nume doar pentru faptul că nu a fost încă pronunţată o sentinţă de condamnare împotriva lui. Există oameni despre care ştim cu toţii că au furat, dar nu este „politically correct” să spunem despre ei că sunt hoţi. În spatele prezumţiei de nevinovăţie se ascund mai mult de jumătate dintre infractorii care împânzesc clasa politică. Mai grav este că această teorie a hoţului prezumat nevinovat are ecou şi în rândul electoratului. Altfel nu se explică zecile de candidaţi penali care au ajuns să fie votaţi în diverse funcţii. În realitate prezumţia de nevinovăţie este un concept strict juridic, care nu are nicio legătură cu moralitatea sau dreptul oricărei persoane să aibă propria părere. Dacă ştiu că un ministru a furat, dacă văd averi uriaşe adunate din salarii de bugetari, dacă am cunoştinţă despre devalizarea conturilor unor societăţi cu capital de stat în interesul directorului numit politic, am tot dreptul să-l cataloghez pe cel care se face vinovat ca fiind un infractor. Nu îl condamn eu la vreo pedeapsă penală, nici nu îi interzic anumite drepturi, îmi spun doar părerea despre acel om. Cum părerea mea nu are valoare juridică, nu sunt obligat să respect prezumţia de nevinovăţie. Să o respecte dacă vor judecătorii şi procurorii atunci când administrează probe sau cântăresc adevărul.

O altă temă care nu poate fi dezbătută, pentru că nu este „politically corect”, este legată de problema uriaşă pe care o reprezintă ţiganii în România.  După cum arată dinamica demografică, în mai puţin de un secol România va fi locuită în majoritate de ţigani. Nici nu vreau să mă gândesc cum o să arate oraşele cu mii de palate cu turnuleţe sclipitoare din tablă. Vom avea o Românie în care turiştii vor vedea prin oraşe pirande cu fuste colorate de care vor sta „agăţaţi” puradei murdari. Grupurile infracţionale vor face legea în România, în timp ce oamenii cinstiţi, majoritarii de astăzi, vor reprezenta doar un grup de fraieri care vor munci ca să-i susţină pe majoritari. Sper ca România să nu ajungă niciodată în situaţia descrisă. Dar pentru asta trebuie să lăsăm la o parte tabuurile şi să discutăm deschis despre integrarea ţiganilor într-o lume civilizată, despre o minoritate care nu face niciun efort să respecte valorile legale şi morale cărora li se subordonează populaţia majoritară. Lucrurile legate de ţigani nu pot fi puse în dezbatere, nu pot fi discutate deschis. Până şi denumirea etniei se vrea schimbată, fără niciun argument logic, doar pentru că rrom sună mai apropiat de România decât ţigan. În spatele unor subiecte pe care nu este „politically correct” să le discutăm se ascunde viitorul nu foarte îndepărtat al României, o ţară în care infractorii şi ţiganii vor putea să-şi impună propria lege. Oare nici despre viitorul României nu este „politically correct” să vorbim?   

Vezi și

Close