Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Ce legătură este între judecătoria din Gurahonţ, Elodia şi protestele declanşate de demisia doctorului Calafat (cum spunea un protestatar chemat spontan în Piaţa Universităţii)? Aparent nici una! Dar cum poporul roman este mereu surprinzător şi fascinant găseşte legături şi intercalări mai mult sau mai puţin logice şi acolo unde nu sunt. Ca de exemplu:

Scena 1

Judecătoria Gurahonţ:

Doi ţărani se judecau pentru o bucată de teren. Cu câteva zile înainte îşi aruncaseră vorbe grele, dar apoi fiecare a regretat ieşirea nervoasă. Totuşi, la insistenţele avocaţilor au ajuns în faţa judecătorului. Cauze multe la judecătoria din Gurahonţ. Avocaţi puţini… Cei doi apărători ai împricinaţilor din poveste s-au mai judecat şi în alte cazuri contrându-se puternic spre mulţumirea clienţilor… Judecătorul suspendă şedinţa pentru câteva minute… Împricinaţii îşi caută de lucru prin curtea judecătoriei şi încet, încet se apropie spre crâşma de peste drum. Cei doi avocaţi, adversari în sala, au ajuns mai repede şi gustau deja dintr-un pahar de tărie oferit de unul dintre clienţi. “Mă Ioane!” Zise unul dintre împricinaţi… Hai să ne împăcăm că uite ăştia s-or împăcat deja!

Cam ca la Gurahonţ s-au petrecut lucrurile şi între Băsescu şi Arafat. Atâta doar că împricinaţii nu vor să se împace atât de uşor. Asta pentru că Arafat a fost doar un pretext, speculat de personaje care au interesul să arunce România în haos. Acest lucru s-a văzut încă din momentul în care, chiar şi cu proiectul legii sănătăţii retras protestatarii continuau să-l susţină pe Arafat.

Scena 2

Braşov, apoi o garsonieră din Bucureşti

O avocată din Braşov, Elodia Ghinescu dispare spontan (că tot e la modă termenul) Autorităţiile o caută şi nu reuşesc să o găsească. Principalul suspect, soţul avocatei este bănuit că ar fi omorât-o dar în lipsa cadavrului nu poate fi pus sub acuzare. Într-o garsonieră din Bucureşti începe o adevărată isterie naţională. Timp de multe luni românii stăteau seară de seară cu sufletul la gură să afle ce se întâmplă cu cazul Elodia. Dan Diaconescu, proprietarul garsonierei a făcut o adevărată obsesie naţională din acest subiect.

Dacă femeia dispărută ar fi avut al nume, Maria sau Ana, nimeni nu ar fi vorbit mai mult de câteva zile despre dispariţia ei. Dar Elodia, avea o rezonanţă care a transformat imediat numele în brand.
Scandalul declanşat acum câteva zile, care a cuprins întreaga ţară, a plecat de la o dezinformare 100 la sută. „Salvaţi SMURD!” Au strigat într-un glas protestatarii. Chiar dacă SMURD nu era în pericol. Această formă de manipulare mă duce cu gândul că protestele nu au fost declanşate din senin. Că specialişti în manipularea maselor au lucrat şi au gândit fiecare amănunt. Dacă cineva spunea: „Salvaţi Ambulanţa!” Nimeni nu ar fi ieşit în stradă. Pentru că Ambulanţa este ceva banal, salvarea aia ruginită care face pană şi care scârţâie din toate încheieturile. (Sigur că nu mai e aşa, că s-au modernizat şi maşinile Ambulanţei. Dar tot banale rămân) Pe când SMURD e altceva. Sunt acele maşini roşii care se văd la televizor în fiecare ştire cu tamponări şi catastrofe. Sunt maşinile pe care acţionează paramedicii. Câţi dintre români ştiu ce este un paramedic? Mulţi cred că trebuie să fie mult mai tare decât un medic din moment ce are în faţă pefixul „para”.

Din piesa asta în două scene să înţeleagă cine ce poate. Dar sunt convins că nici cacealmaua SMURD şi nici împăcarea împricinaţilor nu a fost un gest spontan.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Ziua de vineri, ultima lucrătoare a săptămânii trecute, nu a fost o zi oarecare. A …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *