glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Președintele Johannis nu avea altă variantă decât să respingă cererea de demitere a șefei DNA. Relațiile cu partenerii strategici și poziția de țară integrată democrației europene nu i-au dat o altă variantă șefului statului. Orice altă decizie ar fi catalogat România ca o țară care a renunțat la lupta împotriva corupției, iar reacția cancelariilor occidentale nu ar fi fost una foarte favorabilă. Așadar Klaus Johannis, fără să-și motiveze foarte temeinic decizia, a spus că nu o va demite pe Laura Codruța Kövesi  din fruntea DNA.  Argumentele președintelui au fost „sublime”, dar au lipsit cu desăvârșire. Pentru că în discursul său public, Johannis nu a pomenit nimic despre activitatea șefei procurorilor anticorupție, ci doar s-a agățat de opoziția CSM la decizia ministrului Justiției și la argumentele „șubrede” din cererea de revocare.

Adevărul este undeva la mijloc. Doar că șefa DNA și-a jucat cărțile atât de bine încât, practic, i-a dat șah președintelui, nedându-i acestuia altă posibilitate decât să îl refuze pe ministrul Justiției.  Kövesi a reușit să-și vândă foarte bine imaginea în Occident și să pară singura soluție pentru eradicarea corupției din România. Practic, după tot scandalul iscat pe tema modificării legilor penale de către infratorii condamnați sau inculpații în stare de judecată, aflați la cârma partidelor care formează majoritatea parlamentară, DNA a ajuns să se confunde cu șefa instituției. Ceeea ce nu este chiar adevărat. „Sanctificarea” Codruței  Kövesi vine în contextul în care aceasta a avut numeroase întâlniri secrete la ambasadele principalelor state din Uniunea Europeană și SUA, cerând sprijin în lupta cu alianța PSD-ALDE. Este cel puțin ciudat și un gest de maximă aroganță ca un procuror-șef să participe la întâlniri informale la ambasade străine, dar să refuze participarea la o comisie parlamentară instituită de legislativul din România. Dacă tot e să privim lucrurile instituțional, aroganța Laurei Codruța  Kövesi este maximă cu atât mai mult cu cât se pare că vizitele la ambasadele străine nu au rămas fără efecte. De ambele părți. Dosare cu implicare fraco-germană sau americană, cum ar fi EADS sau Microsoft, au fost ținute în sertare până când faptele s-au prescris, fără ca „zeița” anticorupție din România să aibă vreo remușcare pentru asta. Este firesc în acest context ca oameni care râvnesc la puterea absolută în stat, cum ar fi Dragnea sau Tăriceanu, să fie invidioși pe magnații americani și europeni scăpați din sita deasă a anticorupției condusă de  Kövesi.  Dar la fel de firesc este și ca ambasadele occidentale să își susțină în funcție „protejata” și „protecția”.

Rămâne de văzut ce vor face în continuare „nelegiuiții” din coaliția PSD-ALDE. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, nu poate să atace decizia președintelui Johannis la Curtea Constituțională. Nu-i permite legea să facă acest lucru. Singurii care ar putea să conteste decizia lui Johannis ar fi: premierul Dăncilă sau cei doi președinți ai camerelor Parlamentului, Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu. Doar că nici aceștia nu prea au ce să atace, pentru că, din punct de vedere constituțional, Președintele este cel care numește sau revocă șeful DNA. Curtea Constituțională nu poate intra pe fondul problemei, ci doar judecă dacă Johannis a procedat conform atribuțiilor sale. Cu alte cuvinte dacă nu cumva există un conflict de natură constituțională între Președinția României și Guvern. La cum se vede în momentul de față.  Kövesi a câștigat o bătălie importantă cu Dragnea și Tăriceanu. Curtea Constituțională nu cred că va fi o soluție de rezervă pentru ca cei doi să o debarce pe șefa DNA în condițiile susținerii pe care aceasta o are din partea partenerilor strategici ai României. Singura soluție pentru „penalii” din Parlament rămâne modificarea legilor. Și acolo nu mai are cine să le stea în cale. Decât poate un popor român trezit „din somnul cel de moarte”.

 

 

Loading...

Vezi și

Close