glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Abia aștept să „flutur” pe catarg, alături de steagul Transilvaniei, acel drapel sub culorile căruia au luptat și Avram Iancu și Horea, Cloșca sau Crișan. Acel tricolor cu culorile așezate orizontal si într-o altfel de ordine decât în steagul României, (albastru, roșu, galben) pe care l-au fluturat la Alba Iulia delegațiile de români prezente acolo în ziua de 1 Decembrie 1918. Mă văd fluturând lângă steagul nostru al ardelenilor, așa cum propune premierul Tudose să fluture secuii lângă steagul lor. Același steag sub care au luptat alături de Ștefan Cel mare la Vaslui sau alături de Mihai Viteazu la Călugăreni ori Șelimbăr. Și cele două celebre confruntări armate ale românilor nu sunt singurele în care armata dârză și credincioasă a secuilor, având în frunte steagul alb-albastru cu soarele și luna pe el, și-au dat viața alături de români pentru pământul lor și dreapta credință în Dumnezeu. Un grup etnic care în 1475 figura în cronicile moldovenești sau polone ca o forță militară participantă la bătălia de la Vaslui, cu o armată de 5000 de soldați profesioniști, nu mai poate fi tratat ca un popor migrator adus de ”vânt” pe teritoriul României. Pentru mulți români, printre care se numără și premierul Mihai Tudose, patriotismul nu se măsoară în cunoștințele despre istoria neamului românesc, ci în volumul de înjurături și invective adresate maghiarilor sau secuilor.

Istoria ne arată însă, că secuii și maghiarii din Transilvania, au fost supuși unor procese de deznaționalizare forțată ale căror baze nu au fost puse de regimul comunist, ci mult înainte, chiar de clasa politică interbelică românească, în frunte cu Casa Regală și lideri politici gen Brătianu sau Iorga. Falsificarea istoriei, inventarea unor rădăcini dacice și spaima de autonomie locală își au originile tocmai din aceea perioadă așa zis democratică a României. Provincia, pretins eliberată, Transilvania nu a mai avut dreptul la propria istorie, la propriul steag sau la propriul imn, chiar dacă atât Tratatul de pace de la Trianon cât și Proclamația de la Alba Iulia prevedeau respectarea specificului național al fiecărei etnii conlocuitoare și respectarea drepturilor acestora pe lângă o autonomie a Transilvaniei. Poate și din această cauză istoricii români vorbesc destul de puțin atât despre Tratatul de la Trianon cât și despre Proclamația de la Alba Iulia.

Declarația premierului Mihai Tudose, care și-ar dori să-i vadă pe secui atârnând lângă steagul lor, este lipsită total de diplomație. Aș putea spune chiar că este o tâmpenie a unui politician rupt de realitățile țării în care trăiește. Secuii sunt îndreptățiți să ceară autonomie locală, să-și revendice dreptul la steagul lor, cultura lor, limba lor, istoria lor. În aceeași măsură în care au acest drept bănățenii, ardelenii, oltenii sau moldovenii. Toți sunt cetățenii acestei țări și, în calitate de cetățeni, au dreptul să-și stabilească singuri felul în care vor să trăiască. Cel puțin, au dreptul să își exprime o opinie despre felul în care vor să trăiască. Urmașii unor oameni care au luptat pentru această țară, alături de români, și-au câștigat de aproape 1000 de ani dreptul de a avea un cuvânt de spus în țara căruia îi aparțin, indiferent că vorbesc limba română, maghiară sau germană. Și ar fi cazul să o facă cu demnitate și fără teama că vor ”flutura” lângă steagul sub care au luptat alături de Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare.

Loading...

3 Comments

  1. Mulțumim pentru acest articol.
    Tot pe aceeași temă, aș aminti că, eu mă bucur de fiecare dată când, în Ungaria, văd fluturând drapelul românesc pe turla vreunei biserici ortodoxe sau la intrarea școlilor cu predare în limba română. Maghiarii nu se „inflamează” ci, dimpotrivă, găsesc că este un lucru absolut firesc pe care îl respectă. Nu mai spun despre faptul că în orice loc public vizitat de mai mulți români, anunțurile se fac și în limba română…

Vezi și

Close