glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

De Crăciun am regăsit Transilvania! Era bine ascunsă într-o bisericuță catolică din orașul Brad. Poate nu întîmplător, spiritul transilvan s-a refugiat aici, în ”capitala” moților zărăndeni, la doi pași de mormântul lui Avram Iancu și de gorunul lui Horea. Am trăit bucuria regăsirii unei lumi pierdute acum aproape 100 de ani, a unui spirit aruncat în noroiul istoriei și acoperit 99 de ani de colbul propagandei. Am văzut Transilvania, așa cum prea puțini au ocazia să o vadă pe Internet sau în mass-media de dincolo de Carpați. În bisericuța catolică din Brad sipritul Crăciunului s-a împletit divin cu spiritul multicultural transilvan în seara nașterii Domnului nostru, al tuturor, Iisus Cristos. Stă acolo de mult timp, bine ascuns de ochii indiscreți ai putătorilor de camere video care văd doar provocări, de genul  ”micilor” din Gheorghieni, nu și momentele magice ale înfrățirii transilvane.

Slujba de Crăciun în comunitatea catolică din Brad a fost una cu adevărat specială. Am ascultat la început colinde și poezii dedicate Pruncului Iisus. Colinde tradiționale românești cântate în limba română. Am retrăit magia serii sfinte, am revăzut steaua călăuzitoare și uimirea celor trei magi în fața Lui, a Fiului lui Dumnezeu, descrise în versuri recitate de copii în costume de ”îngeri”. Recitate în limba română și în limba maghiară. Toți cei care au fost acolo au înțeles magia Crăciunului. Pentru că Iisus este dincolo de limbă și micile orgolii naționale. Chiar dincolo de Biserică. Un fapt înțeles în Transilvania încă din 1568 anul în care principele Ioan Sigismund Zapolia a proclamat libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru cetățenii Transilvaniei, primul de acest fel din istoria Europei moderne. Transilvania a fost prima țară din Europa care a înțeles că nu limba sau biserica unesc oamenii ci comunicarea și dragostea, acceptarea valorilor comune și toleranța față de valorile specifice, Iisus, fie el Cristos sau Hristos, Dumnezeu, fie el Tată, Fiu și Spirit sau Duh Sfânt. Acest ”spirit” din ce în ce mai absent în Ardeal l-am regăsit în seara de Crăciun.

L-am regăsit în firescul cu care preotul Gheorghe Traian Buciuman punea punct predicii în limba română și continua liturgia cu o rugăciune în limba maghiară. În notele celeste ale orgii și ale corului care cânta ”Stille Nacht” în germană, ”O ce veste minunată” în română sau ”Menybol az Angyal”, în maghiară, fără să ”zgârie” timpanele niciunui ardelean adept al teoriei ”să meargă ungurii sau sașii în țara lor dacă nu vor să vobească românește!” După 99 de ani, în biserica din Brad am regăsit spiritul străbunicilor noștri. A țăranului ardelean indiferent de etnia lui, care vobea cursiv cele trei limbi ale Transilvaniei, româna, maghiara și germana. Am regăsit valorile comune ale unui teritoriu unic în Europa. Un teritoriu al toleranței, al respectului și ale unor valori comune acceptate de întreaga comunitate. Un teritoriu pierdut în urmă cu 99 de ani nu de Austro-Ungaria ci de ardeleni. Și mai mult decât un teritoiu, un spirit aruncat în noroiul istoriei și acoperit un secol cu colbul propagandei, a falselor valori, a urii sădite în suflete de naționaliști și politicieni fie ei maghiar sau români. Un spirit pe care preotul Gheorghe Traian Buciuman l-a redescoperit în micuța biserică Catolică din inima Țării Zarandului.

Tags

Vezi și

Close