glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Spiritul sărbătorilor începe să se pogoare peste România, fără să țină seamă de Dragnea și ai săi penali care încearcă să modifice Legile justiției în așa fel încât să-și facă „pârtie” pentru o lungă vreme spre puterea totală. Nici funeraliile Regelui Mihai nu stau în calea sărbătorilor. În fond, după o viață în care a stat mai mult în exil, pentru majoritatea românilor regele nu reprezintă mare lucru. Pentru „decrețeii” îndoctrinați de istoria comunistă, poate fi chiar un personaj negativ, iar pentru tinerele generații, atâta timp cât nu e activ pe Facebook, nu există. Spiritul sărbătorilor se pogoară, așadar, peste o Românie amorțită, o Românie pentru care doar lăutarii și bucata de friptură din farfurie mai contează. Sărbătorile vin în ritm de manele peste un popor care își pierde încet, dar sigur, orice urmă de demnitate, intoxicat cu false valori, raportându-se la false repere, înfipt cu rădăcinile în false istorii. Nu poți să cânți mândru colinde românești, să închei apoteotic microrecitalul de muzică tradițională cu „noi suntem români” și apoi să te afunzi în ritmuri de manele, în subcultura unei mahalale țigănești care nu are nimic comun cu România și românismul. Să ne afundăm oare, ca națiune, în mahalaua țiganilor? Să acceptăm cu voluptate chiar, identificarea națiunii române cu valorile maneliste ale țiganilor îmbogățiți: banul, dușmanul (mort de ciudă, evident), gagica și merțanul? Și toate astea, în timp ce îi înjurăm pe maghiarii transilvăneni, îi trimitem în „Panonia” lor, pentru simplul motiv că încearcă să-și conserve identitatea, obiceiurile și folclorul. Lipsa unei culturi solide, a unor rădăcini adânci înfipte în spiritul și istoria unei națiuni își spun cuvântul în ceea ce privește cultura românească. Ce ne definește? La ce ne raportăm când vine vorba de spirit? Dacă am scormoni bine în istoria Transilvaniei, am avea la ce să ne raportăm. Am avea familii românești cu rădăcini de sute de ani. Am avea școli românești, am avea instituții românești de cultură. Da! Paradoxal pentru cei care cred că românii au fost doar iobagi subjugați în Transilvania. Avem instituții românești de cultură! Dar nu ne raportăm la ele. Nu ne raportăm nici măcar la folclorul și obiceiurile românești, cristalizate în aproape un mileniu de conviețuire multiculturală, în care totuși românii și-au păstrat identitatea. Și-au păstrat cântecele, jocurile, portul. Ce forță malefică uriașă a putut acționa împotriva românilor, ca într-un sfert de secol de „democrație” să-și piardă identitatea culturală? Ce interese obscure au dus la distrugerea culturii unui popor care începuse să scoată capul în lume. Folclorul românesc putea fi unul dintre ambasadorii națiunii în lume. Am ales țiganii. Am ales infractorii și curvele. Ei și ele ne reprezintă acum în Europa. Iar acasă, cu „mândrie în suflet”, le ascultăm muzica și ne raportăm la valorile lor morale. Dragnea și gașca lui de hoți care încearcă să pună mâna pe România nu sunt altceva decât rezultatul decăderii morale și culturale a națiunii. Sunt produsul votului unui popor manelizat, ale unui popor fără viziune, fără repere și fără valori. Guvernul înțesat de indivizi semidocți, parlamentul de infractori sunt rodul votului majorității unui popor incapabil să discearnă între bine și rău, între valoare și nonvaloare. A majorității unui popor fără repere, dezechilibrat și scârbit, pentru care spiritul sărbătorilor coboară în ritmurile lui Guță, Minune și Salam.

Vezi și

Close