Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

Cu sau fără Duda în familie, Regele Mihai a fost ultimul simbol al României nebolșevizate. Ultimul descendent al unei familii căreia România nu poate decât să-i mulțumească. O familie care a făcut în 1877 România independentă și mai apoi, acum 99 de ani, România mare. Genetic și prin educație, Mihai I al României are o descendență strălucită. A avut însă parte de un destin tragic, de un tată controversat și apoi de niște fiice care nu se ridică nici pe departe la nivelul înaintașilor. Regele Mihai nu este nici pe departe un erou al României. Nu este un simbol al rezistenței anticomuniste. Nu este nici măcar un personaj istoric care s-a ridicat deasupra „vremilor” sale. A fost, totuși, ultimul reprezentant al unei dinastii regale care a făcut România modernă. Odată cu el se închide o pagină de istorie. O pagină pe dosul căreia, din păcate, găsim și mâzgăliturile cripto-comunistului Ion Iliescu, cu care Casa Regală a bătut palma pentru câteva favoruri materiale. Trist sfârșit de capitol în istoria României!

În 30 decembrie 1947 Regele Mihai dădea un ultim semn de demnitate monarhică. Un ultim gest de onoare al unui suveran învins, dar nu îngenuncheat. Regele Mihai a preferat să piardă tronul și țara ca să salveze viețile unor tineri studenți. Comuniștii l-au șantajat atunci cu exterminarea câtorva sute de studenți (unele surse vorbesc despre o mie) încarcerați la Jilava în urma manifestației anticomuniste și pro-monarhiste din 25 octombrie (ziua Regelui Mihai). Mihai I al României a fost pentru ultima dată rege. A semnat actul de abdicare și a plecat împreună cu mama sa și cu o parte din suită. Comuniștii nu aveau ce să-i facă. Fusese decorat de Stalin cu cea mai înaltă distincție sovietică, ordinul „Victoria”. Nu puteau să aresteze un personaj care a primit o asemenea demnitate din partea „marelui prieten de la Răsărit”. Dar, odată ajuns în lumea liberă, Mihai I a încetat să mai fie un rege. Nu există dovezi care să ateste o încercare de rezistență anticomunistă, de organizare a românilor din Diaspora sau orice fel de opoziție la regimul totalitar care se instala în România. Regele a preferat confortul vieții în Occident luptei pentru România. Cu excepția unor mesaje de Anul Nou transmise la Radio Europa Liberă, Regele Mihai era aproape necunoscut pentru românii născuți după 1947. Era un personaj aproape șters și din cărțile de istorie. Un personaj pe care istoria scrisă de comuniști „refuza să-l mai cuprindă” și îl arunca undeva între Carol al II-lea și Antonescu, confiscându-i până și actul de la 23 august, singura mișcare politică în care a avut un rol decisiv.

Începând de ieri, Casa Regală a României nu mai există. Dinastia fondată de Carol I s-a stins. Pentru că este greu să o raportăm la un actoraș de doi bani, Radu Duda, și la o principesă „asistată social” de statul lui Dragnea și Tudose. Începând de ieri, în România, regii, reginele, prinții și prințesele s-au retras tăcuți în cărțile de povești sau în cele de istorie. Până când, o clasă politică vizionară, care se va gândi cu adevărat la binele României, o clasă politică responsabilă, va găsi un alt prinț, un alt rege, un alt făuritor de țară. Până atunci însă, rămânem cum suntem, la coada Europei și mai săraci cu un Rege!

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Protestele PSD contra „statului paralel” se cam fâsâie, chiar dacă anumiți măscărici din anturajul lui …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *