Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

În urmă cu un deceniu procurorii DIICOT trimiteau în judecată un om de afaceri hunedorean. La vremea respectivă, presa a semnalat „măreața” realizare a procurorilor, apoi peste dosar s-a lăsat tăcerea. Timp de 10 ani, un om a fost purtat prin săli de judecată. Asupra sa a fost aruncat stigmatul bănuielii de a fi săvârșit fapte penale. Afacerile sale, categoric, au avut de suferit într-o societate care are predispoziția să judece oamenii înaintea magistraților. Oare procurorii care au instrumentat cazul își dau seama ce înseamnă 10 ani din viața unui om? Un deceniu de procese, de termene, de audieri, de emoții. Un deceniu pătat în fața partenerilor de afaceri și a lumii în care trăiești. Statul român nu are instrumentele necesare să dea înapoi 10 ani din viața unui om, dar ar putea să aibă un sistem de legi pragmatic și eficient care să nu aducă oamenii în asemenea situații. Nimeni, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nici vreo instanță națională nu vor putea să dea timpul înapoi. 10 ani sunt 10 ani! Nu există bani cu care să se poată cumpăra timp, dar ar putea exista legi față de care până și procurorii, acești Dumnezei ai justiției, să se teamă. În fața cărora să se gândească de două, de trei, de o sută de ori dacă au probe suficient de puternice pentru a trimite în judecată un om. Și doar dacă le au să-și ducă la bun sfârșit munca. Am auzit de prea multe ori procurori zicând: „Noi facem rechizitoriu. Treaba judecătorilor ce dau pe urmă.” O asemenea abordare nu numai că nu este profesionistă, este chiar inumană. Pentru că prezumția de nevinovăție nu este un concept moral sau social. În societate și în fața lumii, un om trimis în judecată este un om gata condamnat. Și nimeni, cu atât mai mult oamenii, care nu sunt implicați în zona publică sau în politică, nu merită să fie terfeliți și acuzați fără probe temeinice. Pentru asemenea cazuri, este nevoie de legi care să-i „ia de urechi” și pe procurori.

Statul român este de departe cel mai mare dușman al poporului român. Nu numai că nu-i apără interesele, prin legi logice, umane și eficiente, dar chiar ajunge să-și bată joc de cetățenii săi. O tânără care suferă de o boală cruntă, scleroză în plăci – o formă degenerativă nu atât de agresivă ca cea care te omoară într-un an, ci una mai simplă care te distruge lent și sigur. Sigur și fără șanse de vindecare a aflat că nu va mai primi pensia de 39 de lei și alocația de 300 de lei pentru că a încasat venituri din drepturi de autor de 240 de lei. Tânăra, bolnavă, a scris poezii și a publicat un volum cu acestea. Editura i-a plătit drepturi de autor în valoare de 240 de lei, iar statul român s-a gândit să-i retragă ajutorul. Da! Statul român. Același care îi permite unui milițian să iasă la 45 de ani la pensie, cu un venit de câteva mii de lei pe lună și apoi să se reangajeze tot în zona bugetară cu un salariu de câteva mii de lei. Da! Același stat român care își plătește parlamentarii în activitate, dar și după ce își încetează mandatul, cu sume astronomice, mult peste media veniturilor populației reprezentată de aceștia. Dar statul român consideră că biata fată a văduvit bugetul, așa cum, după mintea lui Varujan Vozganian, țăranii care scotocesc prin cuibare după ouă comit o gravă evaziune fiscală.

Mai reprezintă statul român cetățenii acestei țări? Îi mai apără pe români în fața nedreptăților, în fața dezechilibrelor unui sistem croit parcă împotriva țării? Sau statul nu mai este făcut decât ca un suport pentru o clasă politică mizerabilă. Un instrument cu care niște semi-analfabeți își consolidează puterea. Puterea de a juca totul conform intereselor unor clanuri politice, în bătaie de joc față de cetățeni.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

În 29 iunie președintele PNL Hunedoara, omul care se vede candidat pentru Primăria municipiului de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *