NEWS ALERT:
Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

Noi, românii, avem niște concepte greu de înțeles, dar care, dacă stăm să analizăm profund, ne-au influențat istoria și ne influențează încă prezentul sau chiar viitorul, pentru că sunt întipărite în genetica socială. ,,Rău cu rău, dar mai rău fără rău” sau „Capul plecat sabia nu-l taie” sunt doar două exemple de gândire tipic românească care ne-au ținut departe secole întregi de lumea civilizată și ne mai țin și acum. O altă „vorbă” românească din cauza căreia istoria noastră e plină de impostori este: „Despre morți numai de bine!”. Cu această gândire am transformat în sfinți voievozi „degrabă vărsători de sânge nevinovat”. Am ridicat la rangul de poeți naționali niște versificatori care au proslăvit în ode un regim criminal și un dictator odios.  Am răsturnat, pe principiul „despre morți numai de bine”, orice scară de valori, bulversând repere morale, pentru că este suficient să dai ortul popii pentru ca românul să te treacă din categoria „jeg” în cea de „preacurat”. Nu știu din ce cultură am împrumutat spălarea asta morală după moarte, mistificarea adevărului despre viața decedatului. Cert este că atitudinea mincinoasă față de un personaj public decedat nu face decât să ne mai falsifice o dată istoria și așa plină de mistificări și jumătăți de adevăruri.

Ultimul mort spălat pe toate canalele posibile este „seniorul” liberal Mircea Ionescu Quintus. Toate canalele media sunt pline de lacrimi și regrete pentru decesul liderului liberal trecut de vârsta centenarului. Deodată, fostul turnător al Securității, fostul aliat al cripto-comunistului, Ion Iliescu, în anii ’90, devine prin simplul deces un om de o verticalitate extraordinară, un reper moral pentru aproape toți membrii PNL care nu mai prididesc cu osanalele ridicate printre șuvoaie de lacrimi. Dumnezeu să-l ierte pe Mircea Ionescu Quintus! Dar acesta nu a fost nici pe departe nici un om vertical, nici un reper moral, ci un exponent al clasei politice românești la fel de oportunist și la fel de profitor ca majoritatea politicienilor din România ultimului sfert de secol.

Ce a făcut Quintus în ultimii 25 de ani nu îl definește deloc ca pe un „senior” liberal, ci mai degrabă ca pe un oportunist care a încercat să profite la maximum din politică, având ca unic argument câțiva ani în pușcăriile comuniste și vârsta înaintată. Mai mult, a încercat în anii ’90 cu disperare să-și ascundă urmele de fost colaborator al Securității, chiar dacă pentru asta a fost nevoit să pună PNL la remorca lui Ion Iliescu. Încă din tinerețe a baleat în politică între tradiția liberală a familiei sale și simpatiile personale pentru legionari. A luptat pe ambele fronturi, și cel din Rusia, dar apoi alături de Armata Roșie a ajuns până aproape de Berlin. Niciodată nu a vorbit despre faptul că a fost născut în Herson, oraș rusesc la vremea respectivă. Nici „activitatea” sa din pușcăriile și lagărele de muncă ale comuniștilor nu este certă. Cert este doar că în 1954, când a fost eliberat din lagărul de muncă al șantierului Canalului Dunăre –  Marea Neagră, Quintus era deja colaborator al Securității, un secret bine păstrat până în anul 2000, la deschiderea arhivelor poliției politice din vremea comunistă. Pentru a-și acoperi faptele reprobabile comise în calitate de turnător (peste 200 de note informative), „verticalul senior” liberal a făcut compromisuri politice uriașe față de regimul neo-comunist al lui Ion Iliescu. În anul 1991 se aliază cu partidul lui Iliescu, primind în schimb portofoliul Justiției. Apoi, în perioada 1996-2000, ca șef al liberalilor și președinte al Senatului, a blocat energic Legea accesului la dosarele de Securitate, în special articolul care prevedea predarea arhivelor către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Odată demascat, nu a încercat niciodată să-și exprime regretul pentru cele săvârșite în tinerețe, recunoscând cu seninătate:  „Nu am avut puterea sa refuz Securitatea!”. Dar nu a avut nici puterea să urmeze exemplul colegei sale de partid, Mona Muscă, cea care și-a dat demisia din toate funcțiile și a ieșit din viața publică atunci când a fost demascată ca turnătoare a Securității, cu toate că în sondajele de opinie era prima la capitolul încredere în politicieni. Quintus a preferat să se ascundă după senectutea sa și să se bazeze, într-o clasă politică mizerabilă, că „corb la corb nu-și scoate ochii”.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Cine a pus mâna pe Sfânta Scriptură a PSD numită și Program de Guvernare ar …

2 comments

  1. Zicalele romanesti acceptate de Stefan Ciocan ca si concepte romanesti defectuoase sunt utilizate la maxim chiar de autor. In momentul in care iti pui la dispozitie publicatia oricarui tembel pentru niste beneficii esti la fel ca toti ceilalti. Acest lucru ar trebui sa te faca sa te ascunzi in padure, nu sa iesi in fatza si sa dai cu biciul in ceilalti… in speranta ca nu se vor mai vedea faptele tale. Diferenta dintre Ciocan si Quintus este atat de mare incat Ciocan poate doar sa arunce cu laturi in vant, conform obisnuintei sale. Urmeaza rahatul in ventilator, ca vin iarasi alegeri in Deva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *