Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

Donald Trump a promis că va face, din nou, America mare. De fapt, tare, că nu a câștigat alegerile cu un program expansionist. Și una dintre principalele sale strategii de a face din nou America puternică a început să dea roade. Dacă administrația neo-liberală a lui Obama era interesată de sferele de influență din lume și cum să-și implanteze oameni la cârma unor afaceri profitabile, din care să câștige grupurile economice din zona ”democraților” americani, Trump vrea să atragă cât mai mulți bani în SUA. Pe Obama și pe oamenii din spatele său nu-i interesau unde se fac afecerile, dacă profitul pentru ei era garantat. Asta a dus la slăbirea economiei americane, la transferul de capital în țările cu profitabilitate mai mare cum sunt cele din Asia. Trump vrea, din contră, ca SUA să își mențină capitalul între frontiere și să-l folosească strict pentru bunăsarea americanilor. Politica lui Trump este cu totul alta. Ea se bazează pe principiul de a încuraja țările din sfera de influență ale SUA să-și dezvolte propriul capital, cu care să poată cumpăra produse americane. Că acest capital crește pe bază de corupție sau în mod cinstit este irelevant pentru administrația Trump, atâta timp cât, din banii produși, o parte ajunge în țara lui, contra unor produse fabricate acolo.

Cum aproape tot ce fabrica odată SUA se face acum în China, Trump are o problemă. Ce să cumpere lumea de la americani, dacă ei înșiși își aprovizionează o mare parte a pieței produselor de larg consum din China? „Cum ce?” – întreabă Trump. Ceea ce mai produce SUA fără să aibă nici o legătură cu vreo țară asiatică: armament. Și astfel, jucând rolul unui președinte excentric și imprevizibil, Trump se pune pe vândut armament în țările aflate sub influența SUA și în special membrilor NATO. Nu degeaba primul lucru pe care l-a spus când a fost întrebat de politica externă a administrației sale a fost legat de alocarea de către țările NATO a unor bugete mai mari pentru apărare. Adică a sumelor prevăzute în tratatul Alianței. Cu acești bani, țările membre ale NATO își vor cumpăra echipamente militare, evident de la SUA, a cărei industrie de armament va crește și odată cu ea întreaga economie. Dar pentru ca țările NATO și alte state aflate sub influență americană să cumpere armanent este nevoie de o justificare. Pe timp de pace nimeni nu se înarmează. Mai mult chiar, orice creștere a bugetului apărării în detrimentul celui pentru dezvoltare, sănătate sau educație ar naște discuții aprinse în mediul politic național și chiar mișcări sociale. Ca să se justifice achizițiile de armament trebuie ca lumea să fie speriată de un posibil război. Știu asta la fel de bine și Trump și Putin, doi lideri care își jurau ”iubire veșnică” până nu demult, pentru ca acum să ”mârâie” unul la altul, nu prea convingător dar suficient de tare cât să se audă în țările emergente. Odată cu înscăunarea lui Trump și aplicarea strategiilor lui, SUA se îndepărtează tot mai mult de Uniunea Europeană, mai precis de țările puternice din uniune, Germania și Franța, la rândul lor deținătoare ale unor industrii de armament performante. În schimb Polonia, Țările Baltice, România, Bulgaria, Cehia, Slovacia și Ungaria par a fi piețe numai bune pentru armamentul SUA, atâta timp cât stau în coastă cu amenințarea Rusiei. Cum piața est-europeană nu acoperă nici pe departe necesarul de piață a industriei de armament a SUA, Trump a scos de la naftalină și pericolul nord coreean. O țară, e drept, militarizată, dar care, dacă nu ar fi sub protecția Chinei, ar fi înghițită pe loc de SUA. Și China are mult mai multe interese economice legate de SUA decât de Coreea de Nord, cu atât mai mult cu cât, nici doctrinar, comunismul chinez nu se aseamănă cu cel coreean. Doar că în Asia nimeni nu are interesul declanşării unui război, cum nici în lume nimeni nu are acest interes. Cel puțin pentru un război convențional. Interesul este doar al industriilor de armament deținute de marile puteri ale lumii, care trebuie să-și vândă marfa.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Plecarea lui Dorin Gligor din PNL nu este o știre, în adevăratul sens al cuvântului. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *