glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Cum a reușit județul Hunedoara, una dintre cele mai urbanizate și industrializate regiuni din România, să ajungă una dintre cele mai sărace zone din Transilvania? Rețeta nu este deloc grea iar ”ingredientele” sale s-au preparat încă din ”epoca” comunistă, pentru a fi puse la copt în perioada ”democrației originale” propuse de neocomuniștii care i-au urmat lui Ceaușescu. În distrugerea Hunedoarei nu este vorba doar de economie, industrie și fier vechi, ci și de cultură, educație, spirit.

Înainte de prima conflagrație mondială județul Hunedoara era una dintre cele mai prospere zone ale Austro-Ungariei, iar, după 1918, a României. Cronicile sfârșitului de veac XIX ne prezintă câteva orașe cosmopolite, aflate în plină creștere economică dar și spirituală. Valea Jiului era departe de cenușiul și tristețea care o caracterizează astăzi. Minele de cărbune erau în plină dezvoltare și atrăgeau în Valea Jiului mineri și specialiști în minerit din toată Europa. Petroșaniul și localitățile limitrofe erau un model de conviețuire multietnică. Aici trăiau împreună români, maghiari, sași, evrei dar și cehi, polonezi, slovaci, germani veniți din zonele miniere ale Ruhrului. Fiecare etnie împărtășea celorlalte cultura sa. În afară de scormonitul adâncurilor după cărbune, minerii aveau o viață culturală extrem de intensă. Existau şcoli cu predare în limba română, maghiară și germană și aproape fiecare comunitate avea ansambluri artistice, orchestre, formații de teatru. Educația tinerilor era una dintre prioritățile administrației din aceea perioadă dar și a proprietarilor de mine. Serbările populare organizate în Valea Jiului erau, la rândul lor, de natură să mulțumească întreaga populație cosmopolită a zonei. Emulația culturală născută a județului Hunedoara odată cu dezvoltarea economică a Văii Jiului, Călanului, Hunedoarei, Teliucului și Bradului a avut ca rezultat apariția primelor licee în zonele industriale, Colegiul Ortodox ”Avram Iancu” din Brad, înființat în anul 1869, fiind unul dintre ele.

Viața culturală a zonelor industriale a fost deosebit de activă până după instaurarea regimului comunist când proletcultismul și propaganda oficială au luat locul multiculturalismului. Infuzia de muncitori din zonele sărace ale României a adus în Valea Jiului promiscuitatea. Calitatea învățământului a scăzut de la an la an, iar prioritățile administrației locale s-au rezumat la lozinca ”patriei mai mult cărbune!”.  Același lucru s-a întâmplat în aproape toate zonele industrializate ale județului astfel că anul 1989 a găsit populația județului Hunedoara cu o educație precară formată din ”proletari” bine pregătiți din punct de vedere ideologic, transformați după căderea comunismului în maneliști dezinteresați de orice latură spirituală a vieții în afara culturii grobiene promovată pe toate canalele ”libere”. Cu asemenea oameni au fost organizate mineriadele. Acești oameni și-au votat politicienii care le-au distrus locurile de muncă. În lipsa educației și a culturii, victimele au fraternizat cu călăii și le-au mulțumit chiar pentru că le-au oferit un pumn de mărunțiș compensatoriu în locul unor venituri salariale sigure pe termen lung. Lipsa de viziune caracteristică oamenilor needucați, fără perspective și fără cultură, a dus județul Hunedoara de la unul dintre cele mai bogate din Transilvania la sărăcie și lipsă de perspective. Iar rădăcinile răului sunt atât de adânci încât cu greu se va mai putea repara ceva în următoarele decenii. Fără educație și cultură, oricât de mulți investitori ar veni în județul Hunedoara, rămânem condamnați la sărăcie și înapoiere.

Tags

Vezi și

Close