Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan-3-563x330

Sare-n ochi

Ceaușescu, un cizmar aproape analfabet, a condus România cu mână de fier, implementând tot felul de experimente sociale acceptate de populație fără nicio împotrivire. Sau dacă au existat împotriviri, acestea au fost doar opțiuni personale și izolate. Românii ieșeau și aplaudau frenetic pe „iubitul conducător”, chiar și atunci când pentru rația zilnică de o jumătate de pâine stăteau câteva ore la coadă sau când se omorau la rând ca să-și ridice în decembrie rația de ulei, zahăr și făină aferente lunii iunie. Nu ajungea că a inventat „alimentația științifică”, Ceaușescu îi și umilea pe români, obligându-i să stea la cozi pentru a-și ridica rațiile de alimente. Este evident că cei mai mulți români se descurcau și nu stăteau în rațiile lui Ceaușescu. Dar simplul fapt că un om era nevoit să piardă ore prețioase din viața lui pentru a-și satisface o nevoie primară, cea de a se hrăni, este umilitor. Și cu toate astea, încă, sunt mulți români care îl plâng pe cizmarul analfabet, ultimul dictator comunist al Europei.

Oameni care își acceptă cu greu lașitatea. Pentru că ceea ce a făcut Ceaușescu cu românii nu putea fi acceptat decât de un popor care are principala caracteristică lașitatea. Ceaușescu a guvernat România prin frică și teroare, când și-a dat seama că o asemenea guvernare este acceptată ușor de turma din România. Nu putea un om ca și el să-și impună dictatura față de un popor care susține principiile și valorile democrației, cu tot sistemul de teroare impus de comuniști. Doar că românii au așteptat permanent un „tătuc” și l-au acceptat ori de câte ori acesta a apărut. Românii nu au fost niciodată în istorie capabili să-și ia soarta în propriile mâini și să-și impună, democratic, voința majorității. În Evul Mediu, majoritatea domnitorilor erau de fapt vasali fie ai sultanilor otomani, fie ai principilor Transilvaniei sau împăraților austrieci. În afară de Mihai Viteazu, un șmecher al istoriei care însă și-a pierdut repede capul când a încercat să își impună „pohta ce a pohtit”, niciun domn român din Valahia sau Moldova nu a scăpat de sub oblăduirea unui „tătuc”. Iar Mihai Viteazu nu a reușit tocmai pentru că era singur, că nu avea lângă el un popor care să-l susțină. Românului îi este implantat în genă statutul de slugă și pare a nu fi capabil să se ridice de la acest nivel. Așa se explică obediența cu care pesediștii îl ascultă pe Liviu Dragnea, așa se explică cum niște politicieni cu inteligență sub medie reușesc să se impună  în fața unui popor care ar trebui să ceară maximum de la cei pe care îi mandatează să le reprezinte interesele. Și această stare de permanentă frică, dublată de o imensă lașitate și reținere de a rosti un adevăr le sunt inoculate românilor din școală. De aceea de 26 de ani sistemul de învățământ din România produce  analfabeți funcționali, de fapt o turmă amorfă interesată doar de satisfacerea unor nevoi primare, care nu este capabilă să privească dincolo de „ziua de azi”. Din această turmă, un sistem își alege angrenajul de vot format din oameni obedienți, care nu pun întrebări, ci doar execută ordine. Ei formează uriașele mașini de vot din Parlament, consiliile județene sau locale și din activul oricărui partid. Românii care au idei, curiozități și văd dincolo de ziua de mâine nu au altă șansă decât să plece în străinătate sau să se izoleze în „turnuri de fildeș”, încercând să-și creeze un univers propriu. Practic, de la Ceaușescu la Dragnea aproape nimic nu s-a schimbat în mentalitatea și comportamentul românilor. Au rămas același popor instinctual și suficient de laș pentru a-și lua soarta în propriile mâini. Un popor care funcționează pe bază de frică într-un mod generat de instinctul de conservare.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan-3-563x330

Sare-n ochi

Dreptate au cei care spun că prea multă carte strică. Uneori și una singură este …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *