Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

Greu, spre imposibil, să ții un regim alimentar în România, dacă încerci să te deplasezi prin țară. Indiferent dacă cineva își dorește să dea jos câteva kilograme sau din motive de sănătate este nevoit să respecte un regim alimentar strict, este condamnat să stea acasă și să-și gătească. În caz contrar, riscă să nu poată respecta regimul prescris de medic din cauza managementului prost al serviciilor de alimentație publică sau doar a angajaților idioți din restaurante. Nu am să înțeleg niciodată pe ce s-au cheltuit milioane de euro în proiectele POSDRU de recalificare a forței de muncă, în condițiile în care s-au făcut sute de cursuri pentru bucătari și ospătari și cu toate astea în majoritatea localurilor ospătarii fie ei bărbați sau femei sunt niște împiedicați tonți, iar bucătarii nu au nici cea mai mică idee despre cum să gătească altceva decât mici, ceafă la grătar, iar cei mai pricepuți câte un șnițel.

Mă întorc la imposibilitatea respectării unui regim alimentar în restaurantele din România, „pățit” fiind în această chestiune. Și cum tot pățitul e priceput, mă gândesc că pentru cei care vor să pornească la drum și trebuie să respecte un regim, este bine de știut că ori își iau pachețel de acasă, ori caută pensiuni în care pot negocia direct cu proprietarul, eventual chiar să își prepare singuri mâncarea. În mod normal într-un restaurant meniul trebuie să fie orientativ. Dacă un client cere o comandă specială, bucătarul ar trebui să știe să o prepare. Cu atât mai mult cu cât comanda specială este o mâncare simplă, de regim. În jurul prânzului am poposit la un local cu fițe și hotel scump, la intrarea dinspre Cluj, în Turda. Am sperat că fiind scump, trebuie să fie și servicii de calitate. Trebuia să știu că în România raportul preț-calitate nu este întotdeauna favorabil clientului. Fără să mai citesc meniul, îi explic junei ospătărițe că am un regim alimentar special și doresc un file de somon de 140 de grame la grătar cu aceeași cantitate de salată de varză roșie. Foarte amabilă juna pusă să servească clienții îmi spune că varză roșie nu există în unitatea lor, așa că ar fi cazul să aleg altceva. În cazul acesta risc o porție de 140 de grame de legume fierte, specificând și ce anume legume pot să mănânc în această dietă. Dacă eram bucătar, mă pupam, pentru că ce poate fi mai simplu decât să arunci la fiert 140 de grame de morcovi, țelină, pătrunjel și poate un ardei tăiat cuburi și să aștepți să fiarbă în timp ce bucata de somon se frige pe gril. Cred însă că bucătarul din restaurantul de fițe nu a avut aceeași părere, pentru că în locul celor 140 de grame de file de somon, am primit 160 de grame de trunchi de pește (nu am mai apucat să văd dacă era somon sau altceva), cu 140 de grame de conopidă, brocoli și ceva cartofi. Adică exact ceea ce eu nu am voie să mănânc în regimul alimentar și cu totul altceva decât cerusem ospătăriței. Ca să nu mai spun că la o masă vecină, doi clienți se delectau cu o friptură având garnitură de varză roșie. Am aflat ulterior de la ospătăriță că varza roșie nu este pentru orice și oricine, că nu putea să o facă salată pentru că la ei în restaurant se servește doar ca garnitură la friptura de rață. Deci aveau în cămară varză roșie, dar dacă nu am cerut rață, nu puteau să taie 140 de grame pentru o salată. Evident că m-am ridicat de la masă și am plecat lăsând ospătărița și șefa de sală să se bucure de delicatesele pregătite de bucătarul localului special pentru mine. Dar cum foamea era mare și regimul alimentar implică mese regulate, am mai riscat un restaurant undeva după Turda. Am intrat încurajat de faptul că aproape toate mesele de pe terasă și din salon erau pline de clienți. Nu am mai riscat negocieri prin intermediul ospătăriței și am chemat direct bucătarul să-i explic ce și cum e cu regimul meu alimentar. Am stabilit că au pește, dar nu putea să-l facă la grătar fără ulei. I-am explicat cum să-l prăjească pe grătar fără să se lipească și fără să îl ungă. Apoi a venit surpriza din partea bucătăresei, care m-a asigurat că are legumele solicitate de mine gata tăiate și nu e o problemă să-mi fiarbă o porție. Doar că socoteala din sală nu se potrivește cu aia din bucătărie și legumele mele s-au metamorfozat în fasole, mazăre, porumb și morcovi congelați, aruncați puțin în apă clocotită cât să se încălzească. Nu am mai avut puterea să protestez că am cerut morcovi, pătrunjel și țelină, adică rădăcinoase și am primit leguminoase total contraindicate în regimul meu alimentar. Am mâncat ce și cum am putut, am plătit un meniu special, făcut la comand,ă și am plecat cu o învățătură de minte. Cine are de respectat un regim alimentar, ori stă acasă, ori pleacă la drum cu pachețel.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Nici la sfârșitul anilor ’40, când comuniștii începuseră să numească toți analfabeții în funcții de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *