Home / Editorial / Sare-n ochi
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sare-n ochi

„În intervalul dintre disoluţie şi creaţie, Vishnu se odihnea în propria-i substanţă, luminos în energia somnului, printre germenii vieţilor ce vor să vină.” (Uppanishad)

„La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza)

„Allah s-a întors către cer, care era ca un fum, şi i-a zis lui şi pământului: veniţi amândouă, cu voie sau fără de voie. Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că noi le-am despărţit?” (Coranul)

„Universul a fost creat de o explozie, acum aproximativ patru miliarde de ani. Un singur atom, încărcat cu o energie imensă, inimaginabilă, conţinea toată materia şi toate forţele desfăşurate astăzi. Explozia acestuia a declanşat naşterea şi expansiunea Universului actual.”

Hinduism, creştinism, islamism şi materialism. Dincolo de faptul că o privire atentă asupra rândurilor de mai sus duce la concluzia – oare chiar atât de surprinzătoare? – că, în esenţă, toate patru spun cam acelaşi lucru asupra acestui subiect, dar pe tonuri diferite şi spre direcţii finale divergente, în istorie rămâne un alt fapt, greu de negat: anume că aceste patru curente de gândire – în special, dar mai sunt şi altele – s-au luptat între ele cu o violenţă care a implicat o energie mai mare decât cea din presupusa explozie care a dus la formarea Universului. Hinduismul cu islamismul, islamismul cu creştinismul, materialismul cu toate religiile s-au sfâşiat între ele cu încrâncenare, iar istoria e plină de bilanţul trist şi deseori tragic al acestor lupte. Este adevărat, cum spunea Maurois, că „se pot face compromisuri cu interese, dar nu cu conştiinţe”, însă prea puţin s-a căutat ceea ce apropie aceste gândiri şi prea mult s-a insistat pe ceea ce le separă.

De ce, totuşi, această abordare aici a unui subiect atât de vast – Universul? Pentru că ceea ce s-a întâmplat cu ipotezele în legătură cu crearea/ facerea/ formarea lui se petrece, la scară mai redusă, în viaţa de zi cu zi. În politică, în cultură, în ştiinţă, în afaceri, în presă. Curente de gândire care se împletesc atât de strâns încât se sufocă unul pe altul aduc în prim-plan dispute care nu servesc decât la disiparea unor energii preţioase în refulări puerile. Intoleranţă, răfuieli personale în numele unor „cauze” îndoielnice, într-un cuvânt, pură pierdere de vreme. Iar la acest capitol politica ţine fără îndoială capul de afiş în societatea românească. Pierduţi în ciorovăieli de doi lei (vechi), politicienii omit cu bună ştiinţă că nu au fost votaţi de alegători ca să impună cu sila României doctrina „lor”, fie că e socialistă, liberală, democrată, conservatoare sau naţionalistă, ci pentru a realiza ceva cu efect mult mai uşor observabil: creşterea nivelului de trai al românilor. În loc de asta, Puterea şi Opoziţia se pierd în dispute de orgoliu, doar din dorinţa de a desfiinţa partea adversă şi nu de a face ceva pentru români. După cum spunea marele scriitor care este Radu Ciobanu în „Nemuritorul albastru”, una din cărţile memorabile ale domniei sale, „dacă nu încapi de cei care gândesc altfel decât tine, du-te în munte şi fă-te schivnic”. Mă îndoiesc însă foarte tare că vreunul dintre cei care ar trebui să se simtă vizaţi va pune în aplicare acest îndemn de bun simţ.

Despre Bogdan BARBU

Citește și

gherman

Sare-n ochi

Și dacă-i trădare, măi mustăciosule din Teleorman? Dacă se dovedește că există o legătură între …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *