Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan-3-563x330

Sare-n ochi

După eșecul suferit de Simona Halep în finala de la Roland Garros, a devenit deja de bon ton încurajarea sportivei cu mesaj de genul: ,,cine spune ceva rău de Halep este un cârcotaș nenorocit care nu-și iubește țaraʼʼ. Ca să-și arate iubirea față de glia strămoșească, politicieni, analiști sau comentatori sportivi susțin sus și tare că Halep este de apreciat pentru efortul depus și pentru că a reprezentat cu cinste România la turneul parizian. Nimic de zis, după meciul fenomenal din sferturi chiar eu am povestit cum am fost mândru că sunt compatriot cu Halep, atunci când după un joc remarcabil a pierdut totuși finala cu Maria Șarapova, la același turneu în urmă cu trei ani. Doar că atunci Halep a făcut un joc fenomenal care a rămas în ,,inimile” spectatorilor, făcând-o pe Simona campioana sentimentală a turneului de la Roland Garros. Acum am văzut o cu totul altă Simona Halep. Am văzut o tenismană care aspiră la locul întâi în clasamentul mondial, dar servește aproape ca o junioară; am văzut o tenismană din primii cinci care nu are soluții la mingile ușoare, ratând cu seninătate puncte pe care și un paralitic cu basca le-ar trece peste fileu; am văzut o Simona Halep care a jucat pe centru, previzibil, fără să-și plimbe adversara cum a făcut în meciurile precedente, preferând doar să se apere și să aștepte greșelile Ostapencăi, care a greșit cu ,,toptanul”, dar nu suficient de mult pentru a ceda meciul. La cum a jucat, mai ales în ultimele două seturi, începute fiecare în avantaj, Halep a părut că nu vrea să câștige primul ei turneu de grand slam și nici să urce pe prima treaptă a podiumului mondial. Într-un cuvânt, Halep a jucat catastrofal, spun asta cu riscul de a fi catalogat lipsit de patriotism. Spun asta analizând fără patimi, sentimente și prejudecăți, tenisul Simonei Halep. Un tenis slab, care însă nu știrbește cu nimic meritul calificării în finală sau a celui de a fi numărul doi mondial. Doar o pune pe Simona Halep acolo unde îi este locul, în rândul jucătoarelor bune, nu a  marilor campioane, a acelor ,,mașini de tenis” care trec peste orice adversar, fiind favorite certe în câștigarea marilor turnee, de genul Serenei Williams, Mariei Șarapova sau în trecut, a Monicăi Szeles ori Martinei Navratilova. Și la cum a jucat, în viitor, poate chiar a Jelenei Ostapenko.  Și totuși, Halep nu a jucat în finală ceea ce a jucat în meciurile de până la marea confruntare. Aceeași Halep care a întors fantastic rezultatul în fața Elinei Svitolina și a învins-o fără emoții pe numărul doi mondial, Karolina Pliskova, în semifinale, a arătat ca o începătoare în confruntarea în care o țară întreagă era cu ochii pe ea și cu sufletul la gură. S-a arătat neputincioasă, fără idei, fără soluții la mingile extraordinare ale unei adversare de doar 20 de ani, fără aproape nicio experiență în turnee importante. Dacă este să vorbim despre o sportivă care trebuie apreciată după finala de la Roland Garros, aceea este Jelena Ostapenko, pentru tupeul și determinarea de care a dat dovadă în marea finală, puștoaica din Riga a strălucit efectiv pe zgura pariziană, jucând într-o manieră care ar fi făcut-o invidioasă chiar și pe Serena Williams, cu fiecare minge în forță, pe atac, măcinând-o efectiv pe Halep cu evantaiuri de lovituri, serve năucitoare și unghiuri aproape imposibil de găsit. De cealaltă parte, Simona i-a răspuns cu mingi pe centru, serve de ,,grădiniță” și un joc aproape eminamente defensiv, așteptând greșeala adversarului.

Și Jelena Ostapenko nu a greșit cât ar fi vrut Halep și comentatorii penibili care au fost la microfonul PRO TV.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

gherman

Sare-n ochi

Și dacă-i trădare, măi mustăciosule din Teleorman? Dacă se dovedește că există o legătură între …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *