glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Trebuia să treacă ziua de opt martie, să se umple străzile cu bărbați purtând în mână buchete de flori, să înflorească orașul din cauza sutelor de florărese care și-au scos marfa pe trotuare, ca să apreciem la justa valoare Ziua Femeii. Ieri, reprezentantele sexului frumos au fost iubite, alintate, apreciate, cum nu sunt în nicio altă zi a anului. Nu am să înțeleg niciodată de ce. Sunt convins că ziua femeii ar trebui să fie sărbătorită de 365 de ori pe an, lăsând o dată la patru ani și o zi pentru noi bărbații. Poate fi ceva mai frumos în lumea asta decât femeia iubită, femeia soție, femeia mamă, femeia bunică și de ce nu, străbunică? Eu sunt convins că nu! Scopul pentru care femeia a fost creată, structura psihică și chiar genetică o deosebesc fundamental de bărbat și o fac cu totul specială, vulnerabilă și totuși mai tare decât o stâncă, firavă dar capabilă să treacă prin toate chinurile unei nașteri, femeia a fost făcută să reprezinte matricea vieții. Femeia e corpul în care se naște viața, și de aceea ea trebuie protejată, iubită, chiar adulată. Chiar și pentru un ateu, care nu crede în teoria creaționistă, este fascinant cum în femeie, într-o perioadă scurtă de nouă luni, se naște o nouă viață. Diviziune celulară ar spune Darwin! Duh sfânt ar spune Iisus. Indiferent ce este, femeia reprezintă matricea în care se întâmplă o minune.  În nouă luni, o viață, o ființă inteligentă, un omuleț făcut după chipul și asemănarea ei sau a lui Dumnezeu, răsare din interiorul femeii.  Apoi tot ea îl ocrotește, îl iubește, îl hrănește și îl educă până când ajunge matur. Poate fi o mai mare minune în viața noastră a tuturor, decât femeia? Decât mama care ne-a dat viață? Decât  orice femeie care poate da oricând viață? Evident, că nu! De aceea sărbătorim în fiecare an Ziua Femeii și nu a bărbatului.

Nu am să înțeleg însă, niciodată, de ce femeile vor de ziua lor să devină bărbați. Pentru că orașul plin ziua de flori se transformă mai pe seară într-un adevărat „târg al deșertăciunilor”.  Femeia aceea minunată, matricea vieții, mama iubitoare, ființa plăpândă, vrea neapărat să se transforme în bărbat. Și în locuri de pierzanie se încing chefurile femeilor. Nu am văzut niciodată pe străzi atâtea femei bete câte se pot vedea în seara de opt martie. Cluburile organizează spectacole de streaptease masculin, în care „cipendei” musculoși și uleioși își etalează fizicul și de multe ori „bărbăția” spre deliciul femeilor bine amețite cu alcool. Restaurantele oferă programe speciale pentru doamne și domnișoare unde ele, și doar ele, fără partenerii de sex opus, își sărbătoresc ziua. E de neînțeles pentru un bărbat.  De ce vor femeile să scape de noi în ziua de opt martie?  E ca și cum de ziua lui, bărbatul, după ce a primit cadoul și felicitările din partea nevestei, ar pleca cu prietenii, să chefuiască până noaptea târziu. Această fugă a femeilor de bărbați  într-o zi în care toată lumea le admiră este greu de explicat. Nevoia lor de a-și ascunde sensibilitatea, gingășia, într-un comportament mai degrabă masculin vine dintr-o serie de frustrări acumulate din cauza diferenței de comportament dintre femei și bărbați. Dar scopul lor în lume este diametral opus. Femeia este, așa cum am spus, matricea născătoare, în timp ce bărbatul este cel care se expune permanent riscurilor vânătorii, protecției. Instinctual, femeile și bărbații nu pot să aibă același comportament. Și totuși odată pe an femeile vor și ele la cârciumă, cu „fetele”, eventual chiar la un pahar în plus sau la un streaptease. În fond, cel puțin în seara de 8 Martie nu cred că mai sărbătorim femeile, cum o facem în prima parte a zilei. În seara de 8 Martie sărbătorim „coasta lui Adam”.

Tags

One Comment