glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Președintele Johannis a ieșit în fața palatului Cotroceni să discute cu protestatarii scoși acolo de PSD. Cu o zi înainte, șeful statului a mers la Parlament să discute cu parlamentarii. Susținătorii guvernului au refuzat orice dialog. Câțiva pensionari , înfuriați rău, cu ochii ieșiți din orbite, răcneau din toți bojocii cerând demisia lui Johannis. Nici vorbă de dialog. Nici vorbă de revendicări decente. Parlamentarii, ceva mai abili, s-au ridicat și au ieșit din sală fără să asculte mesajul pe care voia să-l prezinte șeful statului. Și aici, pesediștii sunt cei care au refuzat orice dialog cu Johannis.  Declarațiile oficiale și bine învățate pe de rost de parlamentarii PSD fac referire la lipsa din discursul prezidențial  a unui mesaj de unitate și reconciliere națională. Dar cei care vorbesc despre asta nu au stat să asculte mesajul lui Johannis. După câteva fraze s-au ridicat vociferând și au părăsit sala. De unde au știut ei atunci că Johannis nu va da semnale de unitate și reconciliere în discursul său? Cred că mai mult decât oricând, parlamentarii, guvernul, chiar și pensionarii care susțin PSD ne consideră pe noi, ceilalți, proști, pentru că altfel nu ar putea vorbi despre refuzul președintelui Johannis de a purta un dialog. Cu cine să poarte dialogul, în condițiile în care toți pesediștii fug de dialog, fug de argumente. Pentru ei singurul dialog acceptabil ar fi capitularea președintelui, capitularea străzii în fața tentativei de subminare a luptei împotriva corupției.

Dialogul surzilor continuă, pe de o parte între Președinție și PSD, pe de altă parte între „stradă” și PSD. În spațiul pubic sunt lansate, de către mecanismele propagandistice, tot felul de spaime naționaliste cum ar fi: dezintegrarea României, ruperea Transilvaniei, implicarea maghiarilor în tot felul de acțiuni subversive împotriva statului național.  Dar, surpriză! Surpriză majoră chiar pentru susținătorii PSD care cred aceste diversiuni. UDMR, formațiunea politică care-i reprezintă pe maghiari, și care, conform teoriilor „vuvuzelelor” lui Liviu Dragnea, este o falangă a iredentismului de la Budapesta, susține Guvernul Grindeanu. Maghiarii nu au votat Moțiunea de Cenzură, abținându-se și susținând astfel  PSD în demersurile sale de a da o lovitură de grație luptei împotriva justiției.

De fapt nici măcar PSD nu a votat moțiunea de cenzură. Decizia lui Liviu Dragnea de a nu lăsa parlamentarii PSD să voteze demonstrează fără echivoc atmosfera din PSD. Guvernul Grindeanu putea să iasă astăzi mult mai puternic din Parlament. Dar Dragnea nu a avut încredere că în cazul votului secret parlamentarii săi îi vor urma indicațiile. Și ca să nu riște nimic, a preferat să nu-i lase să acorde un masiv vot de încredere Guvernului Grindeanu. Moțiunea nu a trecut, dar nu pentru că ar fi avut majoritatea voturilor împotrivă, ci pentru că nu a avut suficiente voturi pentru.

În lipsa unui dialog constructiv între cele două tabere care se întâlnesc acum în „stradă”, rămân doar lozincile și spaimele induse de principalul manipulator, mass-media. Pe de o parte susținătorii PSD vorbesc  deja de 26 de ani de opoziție care „dezbină românii”, de „reconciliere” de „liniște” și „stabilitate”.  Pe de altă parte „strada” cere decență, cinste, corectitudine, cere transparență. Până la urmă cererile celor două tabere nu intră în contradicție una cu alta. Diferența dintre cele două tabere o fac educația și  cultura. Și cum să nu accepte acest popor să fie condus de hoți  când prima poezie pe care o învață copiii românilor este despre un cățel care fură și minte. Când niște tâlhari la drumul mare, numiți haiduci, sunt eroi pozitivi în baladele populare. Când principalul moment la nuntă este furatul miresei și apoi răscumpăratul acesteia.

Tags

Vezi și

Close