NEWS ALERT:
Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan-3-563x330

Sare-n ochi

Nimic nu mi se pare mai ipocrit la început de an decât urările pe care și le fac oamenii între ei, dar mai ales acelea pe care le transmit politicienii către popor. Peste tot, de la paginile personale de Facebook, până pe micile ecrane, oamenii se înghesuie să ne dorească prosperitate, fericire, sănătate, an nou fericit și alte asemenea vorbe goale. La politicieni sunt și mai odioase, fiind de fapt niște expresii tradiționale venite în completarea minciunilor din campania electorală. Cum să vină un președinte de consiliu județean, un primar sau un parlamentar să ne ureze nouă, românilor, „an nou fericit”? Păi, face el ceva concret ca noi să avem cu adevărat un an nou mai bun, într-o țară în care singura certitudine este că anul care vine este mai prost decât cel care a trecut? Cât de sincere pot să fie urările de an nou între oameni care își zâmbesc în față, iar pe la spate și-ar înfige cuțitele între omoplați fără nici cea mai mică remușcare? Urări de bine între oameni care se pupă în public și se bârfesc pe la colțuri, între pretinși prieteni care nu o să-i spună niciodată adevărul în față cuiva, dar îi vor exagera defectele atunci când acel cineva nu este de față. Sau urările transmise așa, „in rem”, fără nicio destinație, doar ca să vadă lumea cât de generos și ce suflet mare are urătorul. Ipocrizia s-a instalat definitiv în caracterul oamenilor, adusă de conceptul tembel de „corectitudine politică”. Urarea, născută dintr-un gând bun, ca o apropiere între oameni, ca o dovadă a prieteniei și a dragostei, s-a transformat într-o mare minciună, o formă fără fond. Urarea este golită total de conținutul său de prietenie, de dragoste, de apreciere, fiind transformată într-un tic verbal care se amplifică în preajma sărbătorilor.

Urarea de sărbători a devenit un fel de expresie a umilinței slugii față de stăpân și a generozității stăpânului față de slugă. Copiii din grădiniță până la liceu sunt cărați în grupuri să-i colinde pe șefii orașului, ai județului sau ai țării. Câți dintre ei îi cunosc pe aceștia sau cred cu adevărat că hoții și incompetenții care ne conduc merită urările lor? Dar trupele de mici colindători pe la ușile puterii sunt de fapt unealta dascălilor și a sistemului de învățământ de a mai pupa o dată fundul factorilor de decizie politică, al acelora în pixul cărora stă soarta fiecărui dascăl, oricât ar fi acesta de competent sau incompetent. Uratul de sărbători s-a născut din dorința oamenilor de a-și exprima gândurile sincere, prietenia și apartenența la o anumită comunitate. Urătorii mergeau în ajunul Crăciunului sau în noaptea dintre ani ca în niște procesiuni sacre, ritualuri ale unor comunități păstrate din tată în fiu, timp de secole. Urările de prosperitate, din preajma noului an, sau vestirea nașterii Mântuitorului în ajunul Crăciunului fac parte din tradițiile păstrate în special în comunitățile rurale. Principalul lor caracter era acela de sinceritate. Tocmai acest caracter a dispărut odată cu „împrăștierea” urărilor în tot spațiul public. Cum ar putea fi sincer un deputat sau un senator care îmi urează de sărbători fără măcar să mă cunoască? Cum ar putea fi sincer un primar sau un președinte de consiliu județean care urează așa, în general, întregului popor tot felul de gânduri frumoase? Este evidentă ipocrizia acestora. Este evidentă tendința „boierului” de a-și arăta prin urări bunăvoința față de „prostime”.

La urările lor nu se poate răspunde. Urările lor sunt atât de impersonale încât trec peste destinatari, când tocmai ideea de urare înseamnă o relație personală, o comunicare spirituală, care nu există de fapt  nici în relația politician – popor și nici în spațiul virtual. Domnule președinte, domnule senator sau deputat, nu-mi urați nimic anul acesta. Munciți în schimb fiecare în așa fel încât să simt la sfârșitul anului ceea ce v-ați gândit acum că mi-ați ura! Sau măcar deschideți-vă telefoanele și sufletul atunci când amărâții au nevoie de dumneavoastră!

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan-3-563x330

Sare-n ochi

Lumea este din ce în ce mai isterică, și cu cât se înmulțesc publicațiile online …

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *