NEWS ALERT:
Home / Editorial / Sare-n ochi
ciocan

Sare-n ochi

Una dintre principalele teme cu care Traian Băsescu a „rupt gura târgului” în urmă cu 12 ani au fost „țepele din Piața Universității”.  După două mandate ale lui Băsescu, în care țepele s-au simțit mai mult în bugetul României decât s-au văzut în Piața Universității, tema anticorupției este deja percepută ca o mare vrăjeală electorală, chiar dacă în mod evident, fenomenul corupției este un atentat la siguranța națională. Sunt, însă, românii capabili să înțeleagă cât de importantă este eradicarea corupției din zona publică în viața de zi cu zi a fiecărui individ? Tema anticorupției a fost, însă, atât de vehiculată, fără prea mari realizări în acest domeniu, încât arată, în momentul de față, ca o prostituată uzată de care au tras toţi, absolut toți politicienii, și mai cu seamă aceia pentru care corupția este mai mult decât un obicei, este, de-a dreptul, religie.

Pe român nu-l deranjează dacă vecinul lui își face avere din furt. Din contră. Chiar îl invidiază, l-ar lua chiar ca pe un model, dacă ar fi la fel de șmecher ca să poată fura și el. Pe român nu-l deranjează furtul decât în momentul în care păgubitul este el. În momentul în care el conștientizează faptul că vecinul fură din bătătura lui și că între îmbogățirea hoțului și sărăcirea lui există o cauză directă. Practic, și în cazul furtului, românul acționează identic cum o face în cazul beneficiilor. Orice promisiune electorală trebuie să-i aducă lui direct un mic profit. Programele care vorbesc despre creștere economică sau dezvoltare socială nu au niciun ecou în conștiința românului. Pentru că românul nu are conștiință civică. Mai corect spus, prea puțini români au conștiință civică. Românul are doar conștiința propriului stomac și ăleia i se raportează toată logica electorală a PSD, partidul care a învățat că poți să promiți orice atâta timp cât atingi cu promisiunile tale stomacul sau buzunarul electoratului. De ce românilor le plac manelele? Pentru că versurile sunt extrem de clare. Fără metafore, fără înflorituri, fără idei ascunse printre rânduri. Totul e clar: bani, duşmani, mașini, prieteni, frați, lux. Stomacul fiecărui manelist este atins de versurile preferate. La fel și buzunarul și mai ales „mândria”. Pentru câteva momente, manelistul este rege, are bani, „tovarăși”, mașini de lux. Are tot ce vrea, dar și dușmani născuți din invidie. După ce pleacă acasă de la chef, rămâne la fel de sărac și cu datorii cum a fost înainte. Dar pentru câteva clipe a fost „tare”, a fost „baștan” a fost „șmecher”. Și credeți că șmecherului aluia îi pasă că Dragnea a trucat nu știu ce licitații pentru autostrăzi? Sau că Ponta a fost plătit din banii Complexului Energetic Oltenia pentru nimic? Baștanul care ar fi capabil să-i taie mâna oricui îi murdărește mașina sau îndrăznește măcar să-i privească  „prințesa” nu ar mișca un deget împotriva unui șmecher care a furat de la stat. Pentru că el nu coștientizează un lucru simplu. Statul suntem fiecare dintre noi, maneliști sau intelectuali, pensionari sau oameni activi.  Chiar și copiii reprezintă statul. Când cineva fură din banii publici, ne fură practic pe toți, ne fură bunăstarea, dezvoltarea comunitară, ne fură practic viitorul. Din banii pierduți de România din cauza corupției s-ar fi putut ridica spitale, moderniza școli, mări salariile în sectorul public. În locul lucrurilor bune, au apărut miliardari de carton și baroni locali, în contrast evident cu oamenii din ce în ce mai săraci, care dansează din patru în patru ani pe maneaua cântată atât de bine de politicieni.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Cine a pus mâna pe Sfânta Scriptură a PSD numită și Program de Guvernare ar …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *