NEWS ALERT:
Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Un deţinut şi-a bătut un cui în cap, nemulţumit de traiul din penitenciar. Aşa sună o ştire dată publicităţii în 18 mai a.c. De fapt în penitenciare, automutilarea deţinuţilor este o practică frecventă. Oamenii ajunşi după gratii vor astfel ori să atragă atenţia asupra problemelor cu care se confruntă în prizonierat, ori pur şi simplu să ajungă într-un spital. Psihologia deţinuţilor este un capitol tratat separat în toate lucrările de psihologie judiciară. Despre un infractor care se automutilează se spune orice, mai puţin că este un caracter puternic şi un om de onoare. I-aş întreba pe liderii PSD care s-au grăbit să-l plângă pe Adrian Năstase: Care este diferenţa dintre un deţinut care-şi bate un cui în cap şi un condamnat care-şi trage un glonţ în amigdale? Din punct de vedere al legii – şi doar acesta trebuie să conteze într-un stat de drept – nu există nicio diferenţă. Am revăzut o scenă desprinsă parcă din filmele cu mafioţi, în care „capo de tutti capi” trage să moară, iar locotenenţii se perindă pe la patul de suferinţă al acestuia pupând mâna care i-a hrănit şi i-a făcut oameni. Condamnatul care şi-a „bătut” un glonte în guşă devine peste noapte un mare caracter, o victimă politică, aproape un erou naţional care luptă cu un sistem „ticăloşit” care este gata să pună în mişcare o justiţie ancrasată şi ruginită. În lipsa telefonului cu „fir scurt” prin care să oprească dosarele de corupţie şi să controleze justiţia, Adrian Năstase s-a gândit să folosească pistolul. Mare caracter! Numai în România, o ţară cu valorile morale profund alterate, un infractor laş poate fi catalogat ca fiind un om de „mare caracter”. Mult mai liniştit, Sorin Ovidiu Vântu şi-a împins scaunul cu rotile spre puşcărie înţelegând, cu logica infractorului, că cine greşeşte riscă să şi plătească la un moment dat pentru faptele sale. Năstase nu a putut accepta acest lucru, şi a transformat condamnarea sa într-o scenă de tragedie antică în care corul este format din toţi pesediştii ce s-au grăbit să-i plângă de milă condamnatului Adrian Năstase.
Este greu pentru un personaj aproape zeificat să-şi dea seama că este totuşi om, că trebuie să se supună legilor şi că trebuie să plătească dacă a greşit. Declaraţiile contradictorii ale medicilor şi poliţiştilor dau apă la moară celor care cred că totul este o făcătură menită să-l ajute pe Năstase să nu ajungă după gratii. Un posibil scenariu este tragerea de timp până în momentul unei eventuale suspendări a preşedintelui Traian Băsescu. În paralel, Năstase este prezentat ca o victimă a unei tragedii, stârnind mila publică. Odată suspendat „odiosul” preşedinte, înlocuitorul acestuia poate să-l graţieze pe infractorul Năstase în aplauzele întregii „săli” fericite că „piesa” a avut un final fericit. Personal cred că totul este o făcătură pusă în scenă de Ministrul de Interne, Ioan Rus, de medicii care l-au „operat” şi îl îngrijesc pe Năstase, membrii marcanţi ai PSD. Rămâne de văzut dacă până la urmă justiţia va funcţiona în România sau dacă decizia celor cinci magistraţi de la ICCJ a fost doar un foc de paie.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

Președintele Klaus Johannis, care urcă în sondaje invers proporțional față de cum coboară Liviu Dragnea, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *