glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

În 11 decembrie, România se va afla din nou în fața unui moment crucial. Al câtelea în istoria recent? O nouă etapă în evoluția sau, mai bine zis, involuția politică a unei țări condamnate parcă să-și sărbătorească cei 100 de ani de existență din poziția de cea mai săracă a continentului. De fapt, nu țara este săracă, ci oamenii nu știu să-i pună în valoare bogățiile incomensurabile, care, exploatate eficient, ar putea face din România una dintre puterile Europei. Numai că Dumnezeu, atunci când a pus în spațiul dintre Dunăre, Mare și Carpați bogății însemnate și peisaje minunate, a compensat cu conducători proști sau hoți și mulți oameni săraci cu duhul. În România, este penurie de caractere. În România, cuvântul de onoare este un termen aproximativ, punctualitatea relativă, iar lucrul bine făcut este doar un slogan electoral. Clasa politică nu se poate schimba, pentru că un grup de oameni cu caracter îndoielnic controlează politica de cadre a oricărui partid. De obicei, nulități bine mascate în spatele hainelor scumpe și a mașinilor de lux sunt liderii partidelor din România. Ei au un singur scop căruia i se subordonează toată activitatea lor și a partidului pe care îl conduc. Promit cu ușurință, că doar nu îi doare gura, tot felul de posturi și favoruri, atâta timp cât marea masă a membrilor de partid îi slugăresc și ascultă orbește toate inepțiile pe care le debitează. Doar ei sunt lumina și raza călăuzitoare, din moment ce ei sunt președinții. Culmea este că această gândire tipic comunistă se regăsește și la partidele, „democratice” de dreapta, doctrinar incompatibile cu o astfel de abordare totalitaristă, dar ale căror lideri sunt mulțumiți să aibă la picioare o turmă muncitoare și ascultătoare hrănită, ca în cazul religiilor, cu speranța vieții de după…

În aceste condiții, doar nucleele dure ale partidelor cred că vor ieși la vot în 11 decembrie. În fond, între cine și cine să aleagă oamenii care analizează puțin viața pe care o trăiesc? Politicianul, de dreapta sau de stânga, a ajuns în România, simplu politruc, un „individ” care lucrează, în general, în folosul său și împotriva cetățenilor. Diferențele dintre doctrine nu mai există, sau, mai bine zis, nu mai au partidele nimic în comun cu doctrinele. Diferențele dintre generații nu mai există. Mai precis, fie tânăr, fie bătrân, politicianul este același individ interesat doar de propria persoană, gata să calce în picioare orice principii, să încalce orice obligații și să înșele orice prietenii dacă are interesul să o facă. Diferența dintre sexe, cu toate demersurile reprezentării de gen, nu mai există. Femei sau bărbați se aliniază în același tipar rece al „individului” al cărui suflet este legat cu fire invizibile de propriul portofel și propriul stomac.

În ultima perioadă, tocmai pentru că nu se poate face o diferențiere între partide, electoratul s-a împărțit în două mari curente, polarizate de premierul Cioloș, o oaza de normalitate într-o lume politică total alienată. Există contestatarii lui Cioloș și susținătorii premierului. În prima grupă se înscriu PSD, ALDE, PRU, care nu întîmplător sunt și partide cu o atitudine anti-DNA. În tabăra susținătorilor premierului sunt PNL, USR și Klaus Johannis, la rândul lor susținători ai DNA. Din păcate, în lumina ultimelor declarații pe care le-a făcut Traian Băsescu la adresa prim-ministrului Cioloș se pare că PMP se aliniază alături de foștii puciști din momentul referendumului de demitere a fostului președinte. Majoritatea acestora se regăsesc acum în PSD, ALDE, PRU, cele mai vocale partide împotriva lui Cioloș, dar și a DNA. În aceste condiții, lăsând scârba la o parte, orice om cinstit, responsabil și care își refuză condiția umilă la care l-au dus partidele trebuie să se gândească bine înainte de a refuza votul. Pentru că așa răi cum sunt, politicienii care acceptă normalitatea reprezentată de Cioloș sunt de preferat celor care luptă de fapt împotriva justiției și a statului de drept.

Tags

Vezi și

Close