NEWS ALERT:
Home / Editorial / Sare-n ochi

Sare-n ochi

Campania s-a încheiat, s-au „cernut” câştigătorii, ploaia va decolora şi ultimele afişe care au mai rămas pe stâlpi, garduri şi staţii de autobus, dar lătrăii rămân pe baricade. Şi parcă sunt mai ai dracu ca în prima zi de campanie. Scuipă venin cu ochii tulburi de turbare. Stau la pândă şi vânează în speranţa că-şi mai pot prelungi agonia cu măcar câteva luni, până când stăpânul le va lăsa blidul de mâncare gol şi le va arăta diplomatic uşa. Şutul în fund este iminent.
S-a întâmplat în felul următor. Două Uniuni şi-au ascuţit cuţitele şi au luptat pentru oareşce funcţii de aleşi locali. Fiecare cu jurnaliştii din dotare…că deh…jurnalistu-i câinele de pază al candidatului. Reţetă simplă, bucătar experimentat: Candidatul făcea, jurnalistul relata. Contracandidatul făcea, jurnalistul ataca. Contracandidatul nu făcea, jurnalistul ataca. Iar când toată lumea făcea, jurnalistul spumega, lătra, scheuna, uneori dădea din coadă şi se gudura, alteori dădea să muşte chiar şi obiectivul camerei de luat vederi…că aşa-i modelul pe plaiurile hunedorene. Trei candidaţi mari şi laţi s-au procopsit cu cel mai mare număr de voturi şi la pachet cu fotolii moi de aleşi locali. Numitorul comun, fiecare are în spatele nevestii o televiziune. Trei candidaţi au sărbătorit victoria şi jurnaliştii pe lângă ei. Doi candidaţi au mulţumit jurnaliştilor, al treilea se pregăteşte să le tragă un binemeritat picior în partea dorsală lătrăilor care i-au mirosit pios rahatul şi au muşcat din buca contracandidatului. Câţiva mai sârguincioşi au dat şi-o limbă, că aşa dă bine la stăpân.
Ce rămâne? Să începem cu ce-a fost. O luptă aprigă pentru funcţii şi pe voturile hunedorenilor. Un război care a scos la iveală caractere mizere şi s-a purtat cu lovituri sub centură, jigniri, injurii etc. Firesc ar fi fost ca lupta să fie elegantă, constructivă şi eventual să se poarte între aspiranţii la funcţiile care au făcut obiectul bătăliei. Oarecum, rivalii au sărit peste această fază şi au pasat întreaga responsabilitate jurnaliştilor care au început să se urască reciproc. (De ce? Doar unii dintre ei pot răspunde). Să îşi dorească răul unora altora, să se lupte între ei, să se jignească, să nu-şi mai vorbească şi să-şi arunce priviri duşmănoase, de parcă ar fi luptat pentru propriul scop, nu doar pentru un salariu mizer şi eventual un bonus de campanie. După numărătoarea voturilor, tot jurnaliştii au strigat triumfător unii la alţii, te-am făcut, sunt mai bun ca tine, ţi-am dat clasă în localitatea x etc. de parcă ei s-ar fi procopsit cu scaunele calde pentru următorii patru ani. Tot jurnaliştii continuă să se atace, să-şi vorbească urât şi să spere în adâncul sufletului că acel coleg de breaslă situat de cealaltă parte a baricadei electorale va rămâne fără loc de muncă. Şi pentru ce? De unde atâta ură şi de când politica sapă breşe între colegii din aceeaşi breaslă. Pe unde mai găsim un strop de bun simţ şi libertatea de a te exprima obiectiv, fără să fii hulit. Şi în definitiv, cine îşi strigă victoria? Lătrăii avizi de bani, bere şi pachete de Kent lung. Copiatorii de serviciu care îşi arogă titlul de jurnalist? Oameni care nu sunt capabili să înţeleagă că o campanie vine şi trece, dar conturează două tipuri de personaje: gunoaie şi jurnalişti care pot ţine capul sus. Unde să fie oare demnitatea şi bunul simţ? S-au pierdut probabil, în urmă cu patru săptămâni, în parcarea Romtelecom. Le vor găsi peste alte patru, dar transformate în regret, umilinţă şi dezamăgire…pentru că şutul în fund este iminent.
Prea mărunţi… mai mărunţi ca macul!!!

Despre Glasul Hunedoarei

Citește și

ciocan

Sare-n ochi

M-am săturat de impostură! M-am săturat de ipocrizie! M-am săturat de minciună. Cum poate fi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *