Home / Reportaj / Romică Bîrsan, hunedoreanul care a făcut posibilă întoarcerea în timp (GALERIE FOTO)
MAIN FOTO

Romică Bîrsan, hunedoreanul care a făcut posibilă întoarcerea în timp (GALERIE FOTO)

De mai bine de două luni, oraşul Hunedoara deţine o expoziţie cum nu mai există în ţară: peste 3.000 de obiecte, majoritatea din anii României comuniste, pot fi văzute într-un loc cu valoare simbolică pentru orice locuitor al urbei: „La Potcoavă”. Iniţiativa este una privată şi a pornit de la o întâmplare pe care autorul ei, Romică Bîrsan, nu a lăsat-o să-i treacă pe lângă urechi.

Partea laterală a „potcoavei” din Oraşul Muncitoresc (un vechi complex comercial) care până mai ieri era ocupată în întregime de un magazin de mobilă second-hand este acum gazda unei expoziţii impresionante, mai ales pentru cei care au apucat măcar 10 ani de comunism. „Paşii României prin comunism şi democraţie” e intitulată, dar, deocamdată se concentrează mai mult pe intervalul 1945 – 1989.

Tot ce-ai ştiut, dar ai uitat

La intrare, pe dreapta, găseşti un panou mare cu fotografii-bust ale unei clase a XII-a de liceu. Nu lipsesc profesorii şi motto-ul. Apoi, în sala principală, pe stânga, frumos ordonate pe manechine sunt aproape toate uniformele Armatei Române, de la 1950 – 1960 încoace. Nu lipsesc nici reprezentările pentru Ministerul de Interne. Din sala principală, una mai mică te atrage aproape fără să ştii de ce. O cravată de pionier zărită prin uşa întredeschisă e motivul. Aici, de fapt, e reconstituită în cele mai mici detalii o sală de clasă, cu tot cu profesor şi elevi. Costumelor de pionier le lipsesc doar inelele de cravată (acele verigi din plastic pe care le tot pierdeam când eram copii, la şcoală). Manuale pentru toate disciplinele din toţi anii de şcoală, steaguri de-ale pionierilor, planşe explicative din categoria acelor planşe pe care fiecare dascăl le făcea acasă şi le punea apoi pe pereţii sălii de clasă, carioci „comuniste”, stilouri, creioane, inclusiv plastelină. Tot ce-ai ştiut şi-ai folosit la şcoală, dar ai uitat.

Mai ceva ca-n casa bunicii

Foto 2 daca mai e nevoie in paginaNici nu treci bine de şocul sălii de clasă reconstituite, că te aşteaptă altul, alături. E vorba de spaţiul dedicat obiectelor casnice. Într-un colţ e înghesuită o mobilă de sufragerie cu tot cu bibelourile şi mileurile aferente. Televizoare sunt mai multe modele, de la „Cosmos”, primul model asamblat vreodată în România, până la cel „cu circuite, fără lămpi” – Sirius.  Pe televizorul „modern”, stă şi o lampă cu petrol. Aici era locul ei, pentru că zilnic se lua curentul, mai ales în Hunedoara. Trebuia făcută economie. Combinatul trebuia să „duduie”. Nu lipsesc nici aparatele de radio Gloria, în toate variantele lor, de la cel mai vechi până la mai modernul „Golf”. Tot aici e şi toată colecţia de 10 peşti de pus pe televizor, de la cel mai mic, de vreo 10 cm, până la cel mai mare, de aproape o jumătate de metru. Maşini de scris, maşini de cusut, casetofonul cu „încărcare orizontală” Grunding, porţelanuri vechi de 40 de ani, dar mai lucioase decât unele noi, truse de bărbierit. Tot, absolut tot ce avea un român în casă (şi, poate mai multe decât atât), pe câţiva metri pătraţi.

Într-un alt colţ, mini-bustul lui Lenin „păzeşte” cărţile semnate de „fondatorul comunismului”. În aceeaşi zonă, operele lui Ceauşescu sunt şi ele prezente. Deasupra lor atrage atenţia un afiş al celui de-al XIV-lea Congres al PCR. Tablourile lui Ceuşescu sunt prezente în ambele variante: şi cel „într-o ureche” (semi-profil), dar şi cel în care dictatorul comunist avea ambele urechi.

În acelaşi fost magazin de mobilă de la „potcoavă”, găseşti afişe muncitoreşti din vremurile comunismului, obiecte specifice mineritului şi siderurgiei, machete folosite la instruirea ceferiştilor dar şi fanioane ale cluburilor sportive. Domină cel cu FC Corvinul – 1974. În sala principală, trebuie doar să ridic puţin privirea pentru a vedea drapelul României socialiste, pe cel al URSS, până şi pe cel al RDG-ului. Sunt, în total, mai bine de 3000 de exponate, iar proprietarul expoziţiei spune că mai are încă pe-atâtea, dar nu le poate expune din lipsă de spaţiu.

Expoziţie născută dintr-o revoltă

Romică Bîrsan are 46 de ani. S-a născut şi a crescut în Micro 7, în Hunedoara. Imediat după 1990 a fugit în Germania. I-a mers şi îi merge bine, din punct de vedere material. Mai ales în ultimii ani a stat mai mult în Hunedoara decât în Germania pentru că, spune el, „aiici e acasă”. Are micile sale afaceri şi-n Germania şi-n România, dar activitatea care-i consumă cea mai mare parte din timp şi din energie este acum cea legată de expoziţie. O expoziţie născută dintr-un soi de revoltă, după ce o profesoară de istorie i-a dezvăluit că, acum, în manualele de istorie din care învaţă copiii noştri, sunt „tot felul de prostii şi tâmpenii”. „Am rămas blocat când am auzit că Andreea Esca e în manualul de istorie. Şi mai blocat am fost când am văzut că, într-un manual, de exemplu, copiilor li se spune cine a scris «Stăpânul Inelelor». Ce a făcut Andreea Esca pentru naţiunea română de merită să fie-n manual? Ce treabă are acel autor al unui roman cu istoria României. Mi-am spus că nu se poate să ne batem joc de istorie şi m-am apucat de colecţionat obiecte”, povesteşte Romică.

Ani la rând, împreună cu ajutorul său de nădejde, Nicolae Cristolţan (ghidul expoziţiei – un locotenent – colonel pensionat din Armată care poartă însă doar gradele de maior, pentru că ultima avansare i-a venit după pensionare şi aşa i se pare corect) au bătut la uşi, au rugat prieteni să le doneze obiecte şi chiar au cumpărat multe exponate din târgurile de vechituri.

„Nu sunt extremist. Să fii patriot nu înseamnă să fii extremist – naţionalist. Dar să-ţi cunoşti istoria şi să o respecţi aşa cum este ea, e o obligaţie. Am impresia că şi acum se doreşte să se şteargă tot, absolut tot, ce a însemnat comunismul pentru România. Nu, nu sunt nici nostalgic. Nu am cum să fiu nostalgic, când eu am crescut într-un cartier în care conservele de carne apăreau în Alimentara doar de două ori pe an şi-atunci se terminau în două-trei ore. Mă doare însă că nu se respectă adevărul istoric”, spune hunedoreanul.

Relaţia dintre bani şi pasiune

Expoziţia de la „Potcoavă” mai e deschisă, după programul de vară, până la început de octombrie (de la 10.00 la 20.00, de luni până viner,i şi de la 09.00 la 20.00, sâmbăta şi duminica). Din toamnă, ea va avea ori program de doar patru ore, ori se va deschide doar pentru grupuri programate. Preţul unui bilet e de 10 lei pentru adulţi, 7 lei pentru pensionari şi elevi. Pentru grupuri se acordă o reducere şi se ajunge la doar 5 lei de persoană. Castelul Corvinilor a primit, vara asta, peste 100.000 de turişti. La expoziţia lui Romică Bîrsan, au ajuns foarte puţini. „Nici nu i-am numărat. Dacă mai vin doi-trei copii, se uită lung, le spun să intre şi să vadă. Normal că nu le iau niciun bănuţ. Mai important pentru copii este să-nveţe, să ştie cum se trăia în comunism, să ştie ce produceau fabricile noastre atunci. N-am făcut expoziţia asta pentru bani. Ar prinde bine o colaborare mai bună cu actorii din domeniu, pentru că, din bilete, nu acopăr nici chiria spaţiului deocamdată. Nici n-are rost să discutăm despre cât am investit aici, pentru că, pe de altă parte, eu am o vorbă: „degeaba ai pasiune dacă n-ai bani şi degeaba ai bani, dacă n-ai pasiune”.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

1

(Galerie foto) Ghelari – Ruda sau când nu îţi pare rău că eşti un ciclist prea romantic

Rămas în pană de subiecte cu drumuri ascunse şi demne de Ţara Minunilor, azi am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *