NEWS ALERT:
Home / Actualitate / Proiecte anulate prin indiferenţa Guvernului. Primăriile din Petrila şi Râu de Mori au renunţat la câte 5 milioane de euro
SONY DSC
SONY DSC

Proiecte anulate prin indiferenţa Guvernului. Primăriile din Petrila şi Râu de Mori au renunţat la câte 5 milioane de euro

Cetatea Colţ nu va fi restaurată pe bani europeni. Din proiectul pentru mina Petrila a mai rămas doar „o fărâmă”. Nici Primăria comunei Râu de Mori şi nici Primăria Petrila nu au reuşit să-şi treacă în administrare obiectivele pentru care aveau de gând să ceară câte 5 milioane de euro, bani europeni.

La începutul acestui an, primarul comunei Râu de Mori, Niculiţă Mang, susţinea că va demara un proiect pentru restaurarea Cetăţii Colţ (cea după care se spune că Jules Verne a scris romanul „Castelul din Carpaţi”), pentru care va solicita maximul sumei admise pe axa de finanţare 5.1 a POR – 5 milioane de euro. Cetatea, deşi spectaculoasă pentru turişti şi extrem de valoroasă din punct de vedere istoric, e într-o stare deplorabilă. Două panouri cu informaţii, un traseu de acces de la care ai toate şansele să te abaţi, porţiuni periculoase, în monument, şi bucăţi de zid care stau să cadă în orice moment.

Dezarmat de inerţia de la Bucureşti

„Cu trei ani în urmă am solicitat emiterea unei hotărâri de guvern pentru declararea Râuşorului ca staţiune montană. După trei ani, în vară, am primit o adresă prin care eram întrebaţi dacă solicitarea noastră mai e de actualitate, în loc să primim hotărârea de guvern. În aceste condiţii am renunţat la a mai solicita transmiterea Cetăţii Colţ în administrarea noastră. Iar asta pentru că procedura ar fi durat cel puţin un an, timp în care am fi pierdut aproape orice şansă de a mai întocmi şi depune cu şanse de a fi finanţat un proiect pentru monument. Guvernul ni l-ar da, să zicem, în administrare peste un an şi ceva, iar noi am rămâne cu el pe cap. Nu înţeleg de ce nu ni s-a permis să ne apucăm de întocmirea proiectului şi, în paralel, să fie emisă şi hotărârea de guvern pentru trecerea cetăţii în administrarea noastră”, declară primarul comunei Râu de Mori, Niculiţă Mang. Acesta adaugă că a avut chiar şi o ofertă din partea unei firme de consultanţă din Timişoara, care cooptase mai mulţi profesori universitari de la Universitatea de Vest şi Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj pentru întocmirea proiectului, dar totul s-a oprit din cauză că Primăria nu este administrator al monumentului.

Petrila rămâne cu mai nimic

De mai bine de un an, Primăria Petrila face demersuri la Guvern pentru a-i fi trecute în proprietate mai multe clădiri ale minei din oraş, închisă la finele anului trecut. De o parte dintre clădiri ar avea nevoie pentru a le transforma în muzeu al mineritului, iar pe celelalte le-ar folosi în scopuri edilitare. Inerţia de la Ministerul Energiei face ca proiectul european în valoare de 5 milioane de euro pentru muzeul mineritului de la Petrila să fie redus aproape de zero: „Avem în proprietate doar separaţia veche şi un coş de fum. Pentru ele vom face un proiect european însă nu ştiu care va fi suma solicitată. În iulie, anul acesta, noi, pentru proiectul european, am mai cerut transmiterea în administrare şi a celorlalte imobile declarate monumente istorice industriale , în 2015: Puţul Centru, Atelierele mecanice, Mina Deak, Compresoarele Vechi şi Puţul cu schip. De la Ministerul Energiei ni s-a răspuns că sunt obiecte cu valoare de inventar şi că nu ne pot fi transmise cu titlu gratuit. Ar fi nevoie de mai multe demersuri, o descărcare de gestiune şi o hotărâre de guvern, pentru ca transferul să se efectueze. Dar nu mai e timp acum (primul apel de proiecte se încheie în noiembrie – n.red.)”, declară primarul Vasile Jurca.

Primăria oraşului amintit a solicitat, de asemenea, transferul în proprietate în ce priveşte mina – şcoală (unde sunt redate fidel condiţiile din subteran) şi şcoala de calificare, pe care primarul o descrie drept „un adevărat muzeu, de pe care trebuie doar şters praful pentru a fi pus în circuitul turistic”. În scopuri edilitare, instituţia a mai solicitat şi sediul administrativ al fostei mine, dispeceratul medical, staţia de salvare şi două puncte de transformare a energiei electrice. „Doar punctele de transformare ar costa 400.000 de lei fiecare, dacă am vrea să ne facem unele noi în zonă. Se pare că Ministerul Energiei preferă ca toate aceste clădiri să fie demolate, pur şi simplu, în loc să le lase comunităţii”, adaugă, dezamăgit, Vasile Jurca.

Istorie şi mister

Cetatea Colţ a fost construită cu aproximativ şase secole în urmă de către familia nobiliară Cândea (Kendeffy) şi era, de fapt, refugiul din calea invadatorilor. Reşedinţa „civilă” a familiei nobiliare este situată la doar trei kilometri distanţă, în Râu de Mori.

Dimensiunile fortificaţiei sunt destul de mici şi nu deţinea spaţii pentru rezerve mari de apă şi alimente, motive pentru care se crede că era deservită permanent de cel mult trei persoane. Donjonul cetăţii avea patru niveluri şi putea adăposti doar membrii familiei de nobili şi o mică parte dintre slujitori.

La începutul anilor ’80 au apărut indicii clare că se prea poate ca Jules Verne să nu se fi referit la Castelul Bran atunci când a scris romanul „Castelul din Carpaţi”, ci la Cetatea Colţ, imaginea acesteia apărând chiar pe coperta primei ediţii a operei amintite. În roman, căpetenia satului de lângă castel se numea „Coltz”, râul care curgea pe lângă stânca pe care era amplasat castelul – Patak („Râuşor”- în traducere din limba maghiară), iar „hanul evreului Ionas” descris în carte se prea poate să fi fost „Casa Vânătorilor”, ale cărei ruine abia dacă se mai văd undeva jos, lângă sat, pe malul Râuşorului.

Cum se pierde istoria mineritului

Parte dintre vechile obiective ale Minei Petrila au fost declarate monumente istorice in-extremis, anul trecut, pentru a fi salvate de la demolare. Printre ele se numără şi Puţul Central, instalaţie care a funcţionat fără nicio reparaţie majoră din 1945 şi până în ultima zi de funcţionare a minei. Puţul are povestea lui, la fel ca mai toate celelalte instalaţii vechi ale minei. A fost conceput şi construit de un inginer german, înainte de 1944, care a fost apoi închis (după momentul 23 august 1944), dar rechemat să ajute la finalizarea proiectului şi răsplătit cu o tablă de slănină. Practic, Petrila este locul în care, la 1840 s-a născut mineritul de huilă în România, de atunci şi până mai ieri, cărbunele de aici fiind o resursă extrem de importantă pentru economia ţării.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

PENTRU SITE4

Şantierele feroviare din centrul ţării vor fi verificate periodic

Directorul General al CFR SA, Ion Gavrilă, i-a convocat pe şantier, în zilele de 21 …