glasul-hd.ro Web analytics

Fără categorie

Povestea unui “stâlp” de restaurant. Chinezii s-au adaptat perfect în România. În restaurantul asiatic de la Sântuhalm numai mâncarea este tradiţională

Văzut din afară, restaurantul chinezesc de la Sântuhalm pare o oază asiatică. În interior, lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că numai „bucatele” şi decorurile mai amintesc de China.

Restaurantul care se află în imediata apropiere a fabricii de biciclete de la Sântuhalm nu are pretenţiile unui local de lux, ci mai degrabă a unuia „exotic”. Fiind singurul restaurant cu specific chinezesc de pe raza judeţului Hunedoara, practic nu are concurenţă, decât într-un fast food din Deva care mai serveşte mâncăruri specifice bucătăriei asiatice.

Mâncăruri asiatice în ambianţă românească

În momentul în care am pătruns în restaurantul chinezesc din Sântuhalm, ne aşteptăm să „plonjăm” într-o atmosferă asiatică. Muzica „dance” românească şi piţipoancele care dansau sumar îmbrăcate pe ecranul televizorului ne-au îndepărtat brusc şi „dureros” de cultura chineză, fie ea tradiţională sau comunistă. Meniul care are gravat pe copertă capul unui dac nu ne-a făcut să credem în înfrăţirea lui Zamolxes cu Buddha, aşa că am purces la a studia lista de bucate. Restaurantul oferă un sortiment bogat de mâncăruri tradiţionale chinezeşti din fructe de mare, peşte, pui, vită, porc, raţă şi legume gătite după specificul bucătăriei asiatice. Chiar şi supele sau desertul sunt tot tradiţionale, numai băuturile alcoolice şi non alcoolice fiind autohtone. Am găsit totuşi ceva tradiţional de băut, aşa că am comandat un ceai de iasomie, care se asortează foarte bine, ca aperitiv, cu preparatele tradiţionale chinezeşti. Ospătăriţa amabilă, dar stângace, ne-a servit ceaiul după obiceiul chinezesc pe o plită ca să rămână permanent fierbinte. De remarcat că pentru prima dată într-un restaurant din Deva paharele nu erau lăsate pe masă în voia prafului.

În medie, sarea a fost bine dozată

Meniul, deşi în mare parte cu denumiri chinezeşti, este bine tradus, astfel că practic, clientul ştie la ce să se aştepte când îi este adusă comanda. Am ales preparate din pui şi peşte pentru felul principal, tradiţionalul orez şi tăieţei din făină de orez ca garnitură. Alegerea ar fi fost destul de inspirată dacă peştele nu ar fi fost prea sărat, iar orezul fără pic de sare. În medie totuşi, bucătarul a respectat doza recomandată de NaCl. Departe de profesionalismul colegilor asiatici, chelneriţele de la Sântuhalm ne-au chinuit puţin glandele salivare, pentru că au adus mâncarea în tranşe. Am fost puşi în situaţia în care unul dintre meseni stătea cu mâncarea în faţă şi celălalt îl privea salivând. După circa cinci minute, masa s-a „echilibrat” şi am putut să ne apucăm să gustăm „minunile” bucătăriei chinezeşti. Mâncarea a fost gustoasă şi păstrează savoarea condimentelor asiatice, servită însă cu beţişoare refolosite.

Desertul tradiţional, pentru cunoscători

Desertul oferit de restaurantul chinezesc este tot unul tradiţional. Am comandat „Fulgi de zăpadă” şi „Îngheţată prăjită”. Fulgii sunt de fapt un fel de gogoşi mici care se înmoaie într-un delicios sos de vanilie, iar îngheţata prăjită este exact ceea ce se poate înţelege din denumire. Nu am vrut să stricăm savoarea bucătăriei chinezeşti cu o băutură românească, aşa că am băut ultimele căni de ceai şi am cerut nota de plată. Puteam să cerem liniştiţi orice băutură, pentru că bonul de mână pe care l-am primit în loc de notă ne-a introdus imediat în mentalităţile româneşti.