glasul-hd.ro Web analytics

ActualitatePamflet

Pamfletarul

Puţini îşi mai aduc aminte, dar Ştefan Ciocan a fost cel care a introdus în presa hunedoreană pamfletul, o „specie” dispărută încă de la instaurarea comunismului. Până la momentul Ştefan Ciocan, în presa locală au mai existat câteva tentative în acest sens, dar au fost firave şi incoerente. În toamna lui 2002, Ştefan Ciocan „şoca” „lumea bună” a judeţului, obişnuită să fie doar periată (pe nemeritate) şi, cel mult, criticată indirect („cu manta”, cum spun jucătorii de biliard). Săptămânalul „Replica” s-a făcut repede cunoscut şi mulţumită faptului că avea o pagină de pamflet. În iunie 2006, s-a despărţit de „Replica”, dar a continuat să scrie pamflete în „7 zile hunedorene”, mai apoi în „Glasul Hunedoarei”. Unele dintre ele se lăsau cu „drepturi la replică” (însoţite apoi şi de pamfletul iniţial, ca să-nţeleagă cititorul despre ce e vorba). După ce se calmau, unii dintre protagoniştii operelor satirice ale lui Ştefan Ciocan reuşeau să râdă şi ei de ei înşişi. Puţini însă, prea puţini.

Nu intra în luptă cu cei care nu au o miză asemănătoare ție

(material publicat în 1 august 2004, de Ștefan CIOCAN)

 Stătea badea Gheorghe proptit în bâtă și privea în zare cum se îngrămădeau norii întrecându-se care să treacă primul linia orizontului. Oile pășteau liniștite iar câinii tolăniți la umbră dormeau cu botul pe labe. Cerul era nefiresc de albastru, curat după ploaia care tocmai trecuse. Gândurile ciobanului zburau în neant. Ce ar face el dacă ar fi șeful țării? Nu avea școală pentru așa ceva și nici politică nu știa să facă. Dar nu o fi mai greu să faci politică decât să păzești oile. Oare turma lui nu este tot atât de ascultătoare și oile nu au același nivel de inteligență ca femeile de la APACA sau ăia cu „IMGB face ordine”. La minerii lui Cosma nici nu se mai gândește, că ăia îs de-a dreptul berbeci.

Badea Gheorghe și-a tras clopul mai pe ceafă și s-a uitat cu drag la oile care pășteau aproape de el. L-ar vota oare mioarele? Normal că l-ar vota! Doar cu cine altcineva să voteze, că alt cioban nu au și câinii nu au dreptul să candideze. Ei sunt apolitici. Ei doar veghează ca nu cumva oile să-și facă de cap sau să nu vină vre-un alt cioban în bătătură și să le sucească mințile. Dar dintre toți berbecii sunt preferații lui. Nu contează că nu produc nicio picătură de lapte. Dar dacă e nevoie își dau și viața pentru el, ciobanul. Cu ei trece peste toate greutățile. Un berbecuț la proțap deschide orice ușă de la APIA la ANSVSA. Și atunci cum să nu-i iubească pe berbeci?

În timp ce gândurile îi zburau undeva departe, treceau peste crestele munților și se opreau pe pajiștea verde și îngrijită a palatului Cotroceni, ciobanul fu trezit din visare de un sunet ascuțit și gutural. Măgarul, cu samarul în spate începu să ragă de mama focului. Baciul s-a uitat înspre copitatul urechiat cu ciudă. A luat un bruș de pământ și a dat după asin cu gândul să îl gonească de acolo. Măgarul răgea și mai tare. ”Evident că ăsta nu m-ar vota!” s-a gândit baciul. Oile speriate de răgetele măgarului s-au îndepărtat de cioban de-a valma, cu berbeci cu tot. Câinii cunoscând obiceiurile asinului nici nu s-au sinchisit să se ridice în capul oaselor de la umbră. Dintr-o dată ciobanul s-a trezit singur pe pajiște, față în faţă cu măgarul. Ridică de jos o piatră și o aruncă în direcția animalului. Măgarul nici nu s-a sinchisit de piatra care l-a lovit. Ciobanul s-a dus spre el și l-a bătut cu un băț. Măgarul răbda și răgea în continuare, iar oile se îndepărtau din ce în ce mai mult, până au dispărut într-o vale cu câinii pe urmele lor. Ciobanul se răzbuna din ce în ce mai mult, lovind și înjurând măgarul, iar urecheatul țipa tot mai tare, dădea din copite și sărea ca posedat de diavol.

Când nu și-a mai văzut aproape turma, ciobanul s-a oprit. Şi-a dat seama că răfuiala cu măgarul a gonit oile în pădure, a îndepărtat câinii și l-a lăsat pe el, ”președintele pășunilor” fără electorat. Măgarul nu avea nici o miză. Era pur și simplu măgar. Scopul său era să care bagaje și să facă gălăgie. El nu cerea voturile turmei, nici încrederea câinilor. El era doar măgar și atât, agasant cu vocea ascuțită, urât, cu urechiile mari și chipul diform, dar util când e vorba despre căratul poverilor pe care nici oile și nici ciobanul nu le puteau duce în spinare.

Această poveste este o fabulă în proză care are o morală simplă. Nu intra în luptă cu cei care nu au o miză asemănătoare ție. Ei nu au ce pierde și vor fi cu atât mai măgari!foto 1 fabulăfoto 2 fabulăfoto 3 fabulă

 

Dac-am divorţat de Ruş’, mergem în Irak cu Bush

Pe vremea împuşcatului şi a sinistrei sale soţii, bătrânii spuneau că dacă ar fi mâncare ar fi ca pe timpul războiului. Astăzi nu este mâncare dar ajungem să intrăm în război. Concluzia logică: acum e mai rău ca pe vremea războiului. Tot atunci circula soluţia de a ieşi din criză: să declarăm război americanilor şi după cinci minute să ne predăm. Nu mai este nevoie, au venit fără să-i agresăm. Au venit cu cincizeci de ani mai târziu, când au avut interesul să o facă. Încerc să-mi imaginez un dialog între Bush şi Năstase în care americanul vorbeşte despre avioane invizibile şi rachete patriot iar al nostru despre MIG-uri și industrie: ambele la pământ. În cei cincizeci de ani întunecaţi ai comunismului eram tovarăşi de sărăcie cu marele popor sovietic. Acum suntem tovarăşi de arme cu americanii. Ce avem noi de împărţit cu aceştia: Salariile lunare egale cu retribuţia lor pe o oră. Casele confortabile la îndemâna oricărui cetăţean, contra apartamentului confort doi, debranşat de la căldură şi apă rece. Ce-i mână pe ei în luptă şi ce ne mână pe noi?  Românul s-a născut poet, şi văzându-şi liniştit de poezie trecură peste el câteva secole. Între timp în fierăria lui Iocan,  Moromete comentează ziarul fără să priceapă nimic din el. Aplaudă cinci zeci de ani fără să ştie de ce: de foame, frig sau deznădejde. Iese în stradă, plânge câteva zile copiii morţi apoi votează liniştit într-o duminică a Orbului ucigaşii acestora. Credeţi că avem istorie mai încărcată decât americanii? Vă înşelaţi amarnic, am trăit invers decât Făt frumos într-o sută de ani cât alţii în zece. Acum citim din nou în Poiana lui Iocan, şi sperăm că americanii vor ieşi cu plugurile la arat în Câmpia Bărăganului… sau a Bagdadului?!PAMFLET 2003 1

 

Marea împăcare: azi în Hunedoara, mâine-n toată țara

(Pamflet publicat în data de 30 mai 2014, de Ștefan Ciocan)

Sătui de sloganul pesedist „USL trăieşte!”, liberalii l-au resuscitat pe Caragiale. Ieri am asistat la actul final al „Scrisorii pierdute”. Aşa ar arăta celebra scenă de final adaptată după „nenea Iancu”.

Gligor: Venerabile neică Mirceo! În împrejurări ca acestea (mişcat), micile pasiuni trebuie să dispară.
Moloţ: Ei, aici mi-ai plăcut! Bravos! Să trăieşti!
Gligor: În sănătatea venerabilului şi imparţialului nostru prezident, Moloţ! (Urale şi ciocniri.)
(Carmen vede pe Cetăţeanul turmentat în grămadă, ia un pahar şi merge de i-l oferă.)
Cetăţeanul: În sănătatea coanii Eleonora! Că e (sughite) damă bună! (ciocneşte cu ea: ea-i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)
Gligor: (lui Balint încet) Să mă ierţi şi să mă iubeşti! (expansiv) Pentru că toţi ne iubim ţara, toţi suntem români!… Mai mult, sau mai puţin oneşti! (Balint râde.) În sănătatea iubitului nostru vicepreşedinte! Să trăiască pentru fericirea judeţului nostru! (Urale, ciocniri.)
Moloţ: (luând un pahar şi trecând în mijloc foarte vesel) Ei, aveţi puţintică răbdare!… Nu cunosc vicepreşedinte eu! Eu n-am vice! Eu am prietin! În sănătatea lui Tibi, dragă! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Tibi, apoi pe Carmen. Tibi sărută mâna lui Carmen.)
(Urale, Arion între alegători, cu Costel Avram şi Armăşescu le povesteşte încet, făcând gestul cu clopoţeii; la dreapta, în fund, Ţîmpău, Cetăţeanul turmentat, jurnalişti şi cameramani. În stânga Carmen, Balint, Moloţ cu alţi alegători. În mijloc Gligor.)
Gligor: (foarte serios, vorbind rar şi sacadat) Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape 10 ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de USL? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!
Ţîmpău: Curat constituţional! Muzica! Muzica!
Nu-i aşa că „nenea Iancu” este singurul care mai trăieşte?

Mandatory Credit: Photo by Fabian Oefner / Rex Features (1793982j)  Iridient  Iridient: Beauty In Bursting Bubbles  Looking like heavenly bodies in space, these are in fact incredible pictures of soap bubbles.    Talented Fabian Oefner made it his mission to capture the short-lived beauty of bubbles at the point of bursting.    The results look like shimmering space objects or even otherworldly transparent creatures.    Fabian, a 28-year old art photographer from Zurich, was inspired by memories of blowing bubbles as a child, but put scientific principles into place to get the required results.    He explains: "Most of us remember playing with soap bubbles in our childhood, when we were fascinated by the colours of them and therefore even more disappointed when the bubble all of a sudden disappeared again.    "With this series of images, I was trying to capture the beauty of these short-lived sculptures, which consist of 99% air and actually do not have any colour at all."    Fabian used a sugar funnel through which to blow up the mixture from an ordinary children's pot of bubbles.    But in the series he calls 'Iridient' the challenge was in lighting the subjects to make them visible to the camera and then capturing the split second before they popped.    Fabian explains: "There are two major challenges, when taking images of bursting soap bubbles. One is how to light the bubble, so that its colours become visible and second is obviously to capture the right moment.    "A soap bubble is made of a thin film of water, on which soap molecules gather on both sides. The vibrant colours, that bubbles are famous for, are created by the reflected light hitting the surface of the bubble. This effect is called iridescence, a phenomenon that is also visible on the wings of the morpho butterfly or on the tail feathers of a peacock.    "To make these reflection effects, that create the colours, visibl...  For more information visit http://www.rexfeatures.com/stacklink/IWCQUIJSW

 

Povestea celor trei purceluşi de lac cu trandafir în gură

Problemele cruciale ale omenirii şi-au găsit rezolvare întotdeauna pe malul unei gârle. Raiul era localizat între Tigru şi Eufrat, Ulise a navigat pe întinse mări până să ajungă la mult iubita lui Penelopa, Cezar a trecut Rubiconul, Venus s-a născut din spuma mării, iar ideile creţe ale guvernării PSD din cea a lacului Snagov. De ce să nu avem şi noi un Snagov al nostru? – s-au întrebat liderii locali ai partidului cu trei roze. „De ce să nu arătăm domnului preşedinte că şi noi ne putem mobiliza şi putem să găsim un lac pe malul căruia să gândim la soarta…, era să zicem a ţării?”. Şi aşa apăru la Cinciş un fel de Snagov hunedorean, loc de mare taină a celor care veghează la liniştea verilor, cumnaţilor, finilor şi afinilor de partid. Aici trebuie să aruncăm un ochi în cartea cu poveşti şi să citim „povestea celor trei purceluşi”.

Cel mai tânăr, încă activ ca membru, nu a considerat necesar să-şi construiască o casă, folosind pe timp de vară maşina din dotare, altul, mult mai bătrân şi mai mare în grad, nu a vrut să se Duca prea departe şi a făcut o căsuţă din lemn pe malul lacului, iar al treilea, cel mai mare şi mai înţelept dintre ei, a considerat că trebuie să-şi dureze casă solidă, la distanţă mai mare de apă, pentru a putea primi, în caz de nevoie, şi alte Rudenii. Cum lupul flămând de informaţii nu doarme niciodată, se trezi purceluşul cel mic prieten bun cu APA PS-almii, fetele blonde şi fine, cu cine trebuie că este luat în colimator. Fugi, deci, să se ascundă în casa de lemn a fratelui mai mare, mult mai mare chiar şi în grad, unde a crezut că este la adăpost.

Lupul flămând de informaţii putea să asculte şi să vadă multe prin crăpăturile peretelui de lemn, aşa încât cei doi se gândiră să se Duca la fratele mai mare în sat, unde avea casă trainică, de cărămidă, moştenită de la strămoşi. Aici găsiră mai multe Rudenii, aflate la sfat de taină despre unele aranjamente cu belciuge de fier vechi, lături şi un program judicios de sacrificări până la Crăciun.

Aici terminăm povestirea şi revenim pe malul lacului, care după cele auzite în casele purceluşilor nu mai aduce deloc a Snagov, ci mai degrabă a Loch Ness, că monştri sunt destui.PAMFLET 2003 2

Onorabila Europă

Expansiunea voivodatului de Cinciş în Europa a luat amploare. Mişu Vodă de Cinciş a trecut prin diplome şi pupături, că de foc şi sabie s-au ocupat oamenii măriei sale, tot judeţul. Când acesta a rămas cam mic pentru gândurile de preamărire ale Măriei Sale, a purces cu oamenii săi credincioşi la cucerirea bătrânei Europe şi întinderea hotarelor pupincurismului între Carpaţi şi Alpi. Pornit la drum cu diploma în băţ, însoţit de credincioasa slugă ce-i poartă vorbele şi pupă câte odată locul pe care-l foloseşte la şezut, Mişu Vodă de Cinciş s-a înfăţişat la Crans Montana.

Cu ocazia vizitei istorice a Voivodului de Cinciş pe plaiurile helvete, Jean Paul Charteron, preşedintele fondator al Forumului de la Crans Montana, a avut privilegiul de a fi numit cetăţean de onoare al Voivodatului de Cinciş sau, după numele vechi, judeţul Hunedoara. Bineînţeles că celelalte probleme ale lumii care trebuiau luate în discuţie la Forum au devenit neînsemnate faţă de înnobilarea Preşedintelui Fondator.

De atâta fericire palestinienii s-au pupat cu israelienii, nord coreenii au renunţat la armele nucleare şi chiar Bin Laden a trimis o invitaţie pentru emisiunea „Iartă-mă” lui Bush.

Pacea mondială este pe cale de a se pogorî peste o lume condusă de cetăţeni de onoare ai judeţului Hunedoara, pentru că, probabil, Jean Paul Charteron este primul dintr-o lungă listă pe care Mişu Vodă de Cinciş şi-a propus să o rezolve.

În acest timp muncitorii din Călan pichetează Prefectura, disponibilizaţii din Brad aşteaptă încă salariile compensatorii, pensionarii stau la coadă pentru medicamente compensate, iar debranşaţii încearcă să conserve căldura verii pentru anotimpul geros. Şi toate astea pentru că ei nu au primit încă diploma de cetăţean de onoare.PAMFLET 2003 3

 

Vorba cetăţeanului din Teleorman: „Alegător până la moarte şi dincolo de ea!”

(Pamflet publicat în data de 25 mai 2014, de Ștefan Ciocan)

În cursul zilei au avut loc alegeri şi în judeţul Teleorman. Chiar dacă până la această oră nu ştim dacă s-au terminat vă prezentăm câteva dintre ştirile transmise de la faţa locului de corespondenţii noştri:

  • Scandal electoral! Două autobuze cu alegători au plecat la primele ore ale dimineții din fața cimitirului comunei Orbeasca jud. Teleorman. Înainte de îmbarcare toți pasagerii au votat și au avut parte de câte o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoți veniți special din Alexandria.
  • Scandal electoral! Un preot din localitatea teleormăneană Călmățuiu a fost agresat de mai mulți morți pe care a încercat să-i oprească să meargă la vot. Autoritățile locale i-au făcut dosar penal preotului pentru infracțiunea de îngrădire a drepturilor electorale a cetățenilor decedați din județul Teleorman.
  • Cel mai bătrân alegător prezent la urne în județul Teleorman este Bombonel Popescu in vârstă de 102 ani. Acesta a votat în comuna Siliștea dar nu a dat declarații presei fiind așteptat la ieșirea de la urne de cortegiul funerar. La o oră după ce și-a exprimat votul bătrânul a fost înhumat creștinește.
  • Procesul de votare a fost perturbat în comuna Botoroaga judeţul Teleorman după ce membrii secţiei de votare au plecat cu urnele mobile de mai bine de două ore. Aceştia aşteaptă în bodega din sat ca o parte a electoratului să devină netransportabil.
  • Unui alegător i s-a făcut rău într-o secţie de votare din localitatea Rădoieşti Vale, judeţul Teleorman. O echipă mixtă formată din antropologi şi medici legişti, ajunşi în scurt timp la faţa locului, au reuşit să-l reasambleze.
  • Protest în faţa Prefecturii din Alexandria. Un grup de activişti pentru drepturile omului cer limitarea vârstei pentru vot la 10 ani de la data decesului.
  • Vorba cetăţeanului din Teleorman: „Alegător până la moarte şi dincolo de ea!”
  • Un nou născut din localitatea Talpa-Ogrăzile, judeţul Teleorman, a fost reţinut de poliţia locală. Micuţul este învinuit că a votat fraudulos în locul bunicii sale substituindu-i acesteia certificatul de deces.
  • Tentativă de suicid eşuată la penitenciarul Poarta Albă. Conform purtătorului de cuvânt al DGP, deţinutul George Becali a încercat să-şi pună capăt zilelor pentru a-şi recâştiga astfel dreptul la vot, pierdut în urma condamnării.
  • Soborul de serviciu de la Episcopia Alexandriei şi Teleormanului a fost solicitat până la această oră la nu mai puţin de 30 de cazuri de iertare a păcatelor, pentru alegătorii care au votat greşit sau au anulat accidental buletinele de vot. În toate cazurile, familiile alegătorilor neatenţi au rânduit toate cele necesare pentru ridicarea conform canoanelor creştine a parastasului.
  • Aflat în vizită în localitatea teleormăneană Scurtu Mare, vicepremierul liviu Dragnea s-a arătat impresionat de numărul mare de alegători prezenţi la urne. „Prezenţa impresionantă demonstrează că teleormănenii rămân morţi după vot” a declarat Dregnea.
  • Biroul Elexctoral al circumscripţiei de votare din comuna Beiu a dispus îndepărtarea din magazia şcolii unde este organizată secţia de votare a unei bărci de cauciuc, după ce reprezentantul PNL a apreciat că poate să constituie un simbol electoral care să le sugereze alegătorilor cu cine să voteze.
  • La o zi după ce Traian Băsescu a decorat la Constanţa “Bricul Mircea”,  vicepremierul Liviu Dragnea a dispus instituirea titlului de mijloc de transport public electoral, în judeţului Tleorman, pentru “Dricul Mircea”
  • Surse din Fundația Social Democrată Europeană “Friedrich Ebert” dau ca certă nominalizarea lui Liviu Dragnea pentru titlul de “Apărător al democraţiei originale” pentru inventarea şi aplicarea votului “post mortem”.
  • Comisia pentru studiul textelor biblice de pe lângă Patriarhia Română dau ca sigură originea teleormăneană a lui Lazăr. Cercetătorii susţin că textul original al Sfintei Scripturi a fost modificat în decursul timpului din cauza unor traduceri succesive greşite. În realitate Iisus a spus „Lazăre ridică-te şi votează” nu „ridică-te şi mergi” cum greşit a fost consemnat.
  • Pariarhul Daniel a făcut un apel către morţii incineraţi din teleorman să nu lase urme de cenuşă în cabinele de vot şi să pună doar buletinele de vot în urnă.
  • Liderii UDMR au anunţat că vor trimite echipe de activişti în Teleorman, ca să înveţe să mobilizeze tot electoratul la vot. Şefii Uniunii sunt nemulţumiţi de politica Bisericiilor Catolice şi Protestante care nu permit votul după înhumare.
  • Clarvăzătoarea „Mama Omida” şi-a luat o zi liberă după ce duminică, a încercat zadarnic să ia legătura cu mai mulţi morţi din Teleorman pe care nu i-a găsit „acasă”.
  • O bătrână din Caravaneţi din judeţul Teleorman a fost găsită moartă în casă de comisia care s-a deplasat la ea cu urna mobilă. Femeia şi-a cerut scuze pentru că a deranjat comisia şi s-a deplasat singură la secţia de votare.
  • Pentru o bună desfăşurare a procesului electoral, primarul din comuna teleormăneană Ciolăneştii din Deal a anunţat că porţile cimitirelor rămân deschise încă două ore după terminarea scrutinului.
  • Corespondentul nostru din Dobrogea, Calin Hodor, relateaza că moaștele sfinților martiri Brancoveni au fost trimise, după Procesiunea din București, intr-un tur al comunelor teleormanene, fiind bănuite de turism electoral. (Calin Hodor: Minunea din ziua de azi va produce modificări in calendarul creștin-ortodox. In loc de sfântul marturisitor Constantin Brâncoveanu, cunoscutul domnitor va fi pomenit ca Sfântul Constantin izvoratorul de voturi.)
  • Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, cu binecuvântarea Patriarhiei, a ţinut sâmbătă noapte o slujbă de înviere colectivă dedicată alegerilor Europarlamentare. În fiecare parohie arondată s-au împărţit lumină sfântă, ştampile şi buletine de vot.
  • Asociația groparilor și cioclilor din Teleorman a înaintat un protest la Autoritatea Electorală Permanentă semnalând o discriminare gravă față de morții care s-au prezentat la urne și ai căror voturi nu se regăsesc în exit polluri.Pamflet USL traieste voteaza pentru tine 

    (Pamflet – Ştefan Ciocan – iulie 2005)

    Notă: Această parodie a poeziei „Mistreţul cu colţi de argint”, scrisă de Ştefan Augustin Doinaş, este un pamflet. Orice asemănare cu personaje sau fapte din realitate este pur întâmplătoare. (Moloţ – purcel în limba maghiară – este un regionalism folosit în multe părţi din Transilvania pentru definirea mistreţului) 

    Moloţul cu colţi de argint

    Un prinţ din Turmaş îndrăgind vânătoarea,

    Cu inima neagră, prin codru trecea.

    Croindu-şi uşor, politic, cărarea,

    Stătea într-un jeep și aşa cuvânta:

    – Veniţi să ciordim printre legi nepătrunse

    Bugetul cel plin de arginţi, fioros,

    Ce zilnic îşi schimbă în conturi ascunse

    Ciubucul şi şpaga, peşcheşul cel gros…

    – Stăpâne, ziceau liberalii de frunte,

    Bugetul acela nu şade p-aici.

    Mai bine ciordim din programele multe,

    Ori să mărim comisioanele mici …

    Dar prinţul trecea zâmbitor înainte

    Să facă ce vrea prin moşia-judeţ.

    În dreapta-i păşea valetul cuminte

    Fost jurnalist, inginer nătăfleţ.

    La Săcărâmb înhăma poneii cei mici:

    – Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn

    Bugetul cel plin de arginţi e pe-aici:

    Veniţi să-l momim cu limbajul de lemn!…

    – Stapâne, e apa jucând în bordei,

    Zicea servitorul privindu-l isteţ.

    Dar el răspundea întorcându-se: – Piei…

    Şi apa curgea puhoaie-n judeţ.

    Pe deal el urca în liftu-i măreţ:

    – Priviţi cum se-ngraşă şi creşte mereu

    Bugetul cel plin de arginți, din judeţ:

    Veniti să-l golim! Sau mă duc numai eu…

    – Stăpâne, e iarba ce-o tragem pe nări,

    Zicea servitorul zâmbind ameţit.

    Dar el răspundea întorcându-se: – Sări…

     Şi sluga sărea să-l susţină grăbit.

    La Brad, el striga îndemnându-i spre Vaţa:

    – Priviţi unde-şi află odihna şi loc

     Bugetul cel plin de arginţi,

    Să-i luam viaţa: veniţi să-l golim

    Cu un tun, dintr-un foc!…

    – Stăpâne, bugetul acesta nu-i al nostru,

    Zicea servitorul râzând cu dispreţ.

    Dar el răspundea întorcându-se: – Prostu`…

    Şi merse-nainte cu un gând hrăpăreţ.

    Dar vai! sub puterea imensă a sorţii

    Cum sta în birou, la buget visător,

    O fiară ascunsă de aripa nopţii

    Îl sui-n avion şi-l făcu călător.

     – Ce forţă ciudată mă cară în China,

    sporind rotunjirea bugetului meu?

    Daţi ştire omenirii, că nu-i a mea vina.

    Comisioane mârşave mă-mbie mereu!…

    – Stapâne, bugetul cel plin de arginţi,

    Chiar el te-a cuprins în mrejele sale.

    Priveşte cum cotizează liberalii cuminţi…

    Dar prinţul răspunse-ntorcâdu-se: – Oare?

    – Mai bine ulciorul să-l duci la fântână.

    Să car până mor arginţi cu rubin…

     Şi tocmai pe când să îşi intre în mână,

    Ulciorul merse… însă foarte putin.

Ştefan Ciocan – pamflet – 2006

Notă: Această parodie a poeziei „Cioara”, scrisă de George Topârceanu, este un pamflet. Orice asemănare cu fapte sau personaje din realitate este pur întâmplătoare.

Prefectul

Pe-un palat, c-un turn măreţ,

Şi cu broaşte de efect…

De sub „părul mălăieţ”,

S-a oprit un domn’ prefect.

C-un limbaj plin de insulte,

Ca un şef de birjă vechi,

Acru, fără doage multe

Ca o bute de „curechi”;

Negru ca un şef rroman

Ce ducea un trai sordid,

Văr primar de Teleorman

Cu un lider de partid;

Mânios ca broasca verde

Ce se umflă către bou

Ca un crap din râul Verde;

Gătit cu oţet şi ou;

Mândru şi umflat în pene,

Ca o coadă de păun

Ca perechea de izmene

Pe un călător nebun;

Într-un cap mai de judeţ,

Încrustat de democraţi,

Ca o claie de nutreţ

Aranjată de argaţi;

Ca un şef de ceferist

Cu alură interlopă,

Ca un lider foarte trist,

Cuvios precum un popă

Şi cănit ca un fochist;

Demn, precum un om celebru

Ignorant şi fără chef

Ca un basorelief

Pe un un monument funebru;

Cu nereguli în trecut

În perioada sa nefastă

Un chibiţ ce-ţi stă în coastă

Când încingi câte-un barbut;

Susţinut ca o pictură

Pe perete în muzeu;

Blasfemic ca o făptură

Ce-njură pe Dumnezeu;

Mic în propriul său oraş

Ca un fir de praf pe tobă,

Ca un pui cu gât golaş

Sau ca clanţa de la sobă;

Crunt precum o vânătaie

Cauzată de beţie

Ca o farsă de soţie

Ce te ţine noaptea-n ploaie;

Aruncat ca în natură

Un tampon de către-o damă

Şi închis precum o ramă

De tablou miniatură;

Trist precum un car de doliu

În poartă la cimitir –

Ca un vechi, ateu, martir

Ce se bate din orgoliu;

Straniu ca un iezuit

În chilia desuetă

Politruc şi ipocrit

Cu cultură de şuetă;

Incomod ca musca-n lapte

Şi fantastic la mânie

Ca eroul ce de fapte

Nu prea poate să se „ţâie”;

Dulce ca o bombonică

Uitată pe noptieră

De frumoasa cea de „pică”

O făptură efemeră;

Practic ca un inginer

Ceferist sau impiegat

Ca o noapte îmbătat

De-ntuneric şi mister;

Grav precum un guturai

Şi nervos precum un drac

Ca un arbore bonsai

Ce creşte sub un copac;

Tragic ca un eşafod

Al judeţului condus;

Sumbru ca un cap de pod

Într-un sat de ape dus;

În partidul propriu, mut

Ca un bloc de andezit

Ca secunda ce-a trecut

Sau ca clipa ce-a clipit;

Atârnând de Prefectură

Ca o piatră grea de moară

Unde politrucii fură

Fără-n coate să îi doară;

Piază rea ca un blestem

Azvârlit aşa, defect

Comandantului suprem

Şi banal… ca un prefect.

 

Loading...