glasul-hd.ro Web analytics

Actualitate

O lege valabilă şi la graniţa dintre lumi: de câţi bani dai, atâta ai, iar la privat e mai bine decât la stat

Se spune despre cimitire că sunt, într-un fel, cartea de vizită a unei comunităţi. Regula era valabilă mai ales la sate, până ca acestea să fie depopulate, mai întâi de industrializarea comunistă şi, mai recent, de migraţia tinerilor spre Occident. Comunităţile oraşelor sunt încă mari şi „în putere”. Totuşi, multe dintre cimitirele din Deva şi Hunedoara arată anost, unele dezastruos.

Cimitirul romano-catolic din Hunedoara e neschimbat de zeci de ani. Aceeaşi capelă gri, aceleaşi morminte înghesuite, printre care abia poţi să treci, mai ales în zonele în care nici nu sunt aliniate cum trebuie şi aceeaşi grămadă de gunoi adunată în spatele capelei. Uneori grămada atinge şi doi metri înălţime. Alteori e ceva mai mică, însă e o prezenţă permanentă în spatele capelei şi în faţa „mausoleurilor” ţiganilor cu stare, amenajate în zonă. Doar intrarea în cimitir e asfaltată (cu decenii în urmă) şi o parte din aleea principală. În rest, se merge prin iarbă, iar, dacă plouă, prin noroi.
Cimitirele bisericilor „Sfântul Nicolae” şi „Popa Şapcă” sunt vechi de secole şi, de vreo jumătate de veac, dominate de betoane, aşa că problema noroiului şi a ierbii care creşte necontrolat aici e rezolvată. Cavourile sunt majoritatea acoperite. Totuşi, pe unele mai rămân grămezi de coroane uscate sau candele răsturnate de vânt.

De la dezastruos, la foarte frumos

Când vine vorba de felul în care arată cimitirele din Hunedoara, extremele se întâlnesc nu în Centrul Vechi, ci tocmai în cealaltă parte a oraşului. La Valea Seacă, cimitirul amenajat în anii ’80 e acum de aproape 10 ori mai mare decât cel iniţial şi arată de 10 ori mai rău. Porţiuni mari din gard lipsesc, iar din „găurile” gardului situat spre stradă se revarsă mormane de gunoaie. La fel se întâmplă însă şi pe aleile cimitirului, mai ales înspre vârful dealului pe care e amplasat. Un loc de veci costă aici 200 de lei şi chiar e „pe veci”, nu mai trebuie să plătească urmaşii reconcesionarea (taxă de 400 – 700 de lei, care se plăteşte mai ales în parohiile ortodoxe o dată la 7 – 10 ani). Cimitirul Valea Seacă e administrat de Primărie şi oferă şi o variantă cu reconcesionare la 7 ani: 50 de lei e taxa. „A fost valul de vizitatori de 1 noiembrie şi de-asta sunt atâtea resturi. Avem doar un îngrijitor la un cimitir de peste 8 hectare. Facem ce putem. Sperăm ca, la anul, să fie bani în bugetul Primăriei şi pentru refacerea gardului”, spune administratorul cimitirului, Bianca Gabor.
Relativ aproape de cimitirul Primăriei se află cel mai mare cimitir privat din judeţ. Probabil cel mai mare, dar în mod sigur cel mai bine pus la punct – cimitirul „Sfântul Gheorghe”. Numere de telefon de contact şi program de vizitare sunt afişate încă de la poartă, aleile principale şi limitele cimitirului de trei hectare sunt marcate cu arbori ornamentali, iar stâlpii de iluminat poartă, pe lângă becuri, câte un difuzor din care răsună muzică ambientală. Cimitirul arată chiar mai bine decât multe parcuri din judeţ, mai ales în partea sa încă neocupată. Cavourile sunt în doar vreo trei variante, şi sunt amplasate la distanţe suficient de mari unul de celălalt, astfel încât să poţi trece uşor printre ele. Cimitirul are şi o zonă în care sunt păstrate urnele celor care au preferat să fie incineraţi. Peste tot, nici urmă de vreun gunoi. „Ideea mi-a venit cu vreo 15 ani în urmă, când mi-am înmormântat bunicul. Nu vreau să vorbesc de rău locul în care a fost înmormântat iniţial. Cu 10 ani în urmă am înfiinţat acest loc şi mi-am strămutat şi bunicii aici”, spune Cosmin Bodrean, proprietarul cimitirului privat din Hunedoara. Între 2.500 şi 4.000 de lei costă un cavou aici, iar concesionarea se face pe 10 ani, în schimbul a 500 de lei (sumă egală sau mai mică decât cea percepută de unele parohii din Deva şi Hunedoara, pentru o perioadă de 7 ani). La cimitirul privat din Hunedoara îşi dorm somnul de veci şi vreo 30 de persoane din Deva.

Cimitirele tuturor şi ale nimănui

În Deva, per ansamblu, situaţia cimitirelor pare să fie mai bună decât în Hunedoara. Doar pare! Cimitirul ortodox care este administrat de biserică din zona Bejan are gard nici măcar pe jumătate din limitele sale. Şi aici găseşti mormane de gunoi lângă intrare. „Să veniţi vara să vedeţi cu arată. Abia mai poţi merge prin iarbă, că nu o prea coseşte nimeni. Acum arată bine c-a fost «Ziua morţilor» şi s-a mai făcut ordine înainte”, spune o doamnă care curăţă mormântul părinţilor. Cimitirul din Bejan este, practic, împărţit de o firmă privată, care a preluat în 1998 un cimitir privat şi-l administrează şi acum, şi trei biserici ortodoxe. Între cimitirul privat şi zona situată pe deal nu e nicio delimitare. Din cimitirul bisericii se-ntâmplă să se mai arunce gunoaie pe mormintele din cimitirul privat. Vin angajaţii firmei şi, de ruşinea celorlalţi, curăţă ei zona.
Cimitirul catolic sau „cimitirul ceangăilor”, situat peste drum de fostul supermarket Trident e, cât de cât, îngrijit. Candelele împărăştiate în jurul troiţei din centrul acestuia strică însă imaginea.
În cimitirele de pe strada Mihai Eminescu (în spatele Casei de Cultură) se vede diferenţa în ce priveşte felul în care evoluează comunităţile religioase din oraş. „Acuma-i fain, că-s flori. Aleile le curăţăm noi mereu, dar mormintele… Unii mai vin să le cureţe, alţii nu prea. Fiecare, după suflet”, spune una dintre îngrijitoarele cimitirului catolic de aici. Cel ortodox arată cam la fel ca primul. În cel reformat însă există doar o alee asfaltată, iar mormintele neîngrijite dau impresia că le domină numeric pe celelalte.
La intrarea în cimitirul ortodox de pe strada Călugăreni, un anunţ îi înștiințează pe credincioşi că mormintele neîngrijite vor fi redistribuite, pur şi simplu, altor solicitanţi. „Cum să-l dea la altcineva, că doar am plătit cinci milioane la reconcesionare, şi-mi fac şi curat când pot?” întreabă descumpănit un bătrânel ce-şi face de lucru cu o mătură în jurul unui cavou.
Cimitirul evreiesc din aceeaşi zonă pare părăsit. Pietrele funerare sunt înclinate care-ncotro. Unele dau impresia că mai au un pic şi cad de tot. Tot aici e şi „Cimitirul Eroilor”. Pe doar două cruci sunt aşezate lumănări, probabil rămase din 1 noiembrie, iar lângă altele două există câte un buchet de flori. Pe jumătate dintre cruci, numele celor morţi abia dacă se mai văd.

De ce nu agreează Biserica cimitirele private

În ultimii ani, mai ales la oraşe, s-a auzit şi s-a vorbit că preoţii ar refuza să oficieze slujbe în cimitirele private şi că ar exista o iniţiativă legislativă conform căreia doar autorităţile publice şi bisericile vor mai avea voie să amenajeze asemenea locuri. Ambele idei sunt infirmate cu tărie de purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, părintele Gabriel Miricescu. Acesta admite însă că, cel puţin, Biserica Ortodoxă Română, militează pentru îngroparea morţilor în cimitire parohiale sau administrate de primării: „Din respect pentru cei trecuţi la cele veşnice ar trebui să se procedeze astfel dintr-un motiv simplu: nimeni nu ne poate garanta că un cimitir privat va rămâne cimitir şi peste 20, 50 sau 100 de ani, pe când mai ales cimitirele parohiale au vechimi de sute de ani”. Părintele Miricescu mai spune că banii din taxele pentru reconcesionarea locurilor de veci sunt folosite exclusiv pentru întreţinerea şi administrarea cimitirelor: „Apa, gunoiul, curăţenia, sunt servicii care trebuie plătite, nu prea avem încotro”.

Loading...