glasul-hd.ro Web analytics

Comunitate

O altfel de muncă în străinătate. Hunedorenii, ,,pretorieni” în staţiunile turistice ale Italiei

De peste patru ani, zeci de hunedoreni asigură paza turiştilor din Italia. Prezenţa românilor a fost remarcată şi la festivalul motocicliştilor europeni (Biker Fest), ei asigurând paza oficială a festivalului şi a artiştilor de renume care au apărut pe scenă.

Atunci când ne plănuim vacanţa, gândul la un sejur de vis este legat şi de siguranţa pe care ţi-o oferă locul respectiv. Dacă alegeţi staţiunile din nordul Italiei sau din Sardinia, sentimentul dumneavoastră de siguranţă ar putea creşte la aflarea veştii că cei care veghează zi şi noapte ca vacanţa fiecărui turist să fie cât mai liniştită sunt hunedoreni.

Renumele ţi-l faci singur

Renumele pe care românii şi l-au făcut peste hotare nu este întotdeauna grozav. Cu toate acestea, câţiva români care menţin siguranţa turiştilor din câteva staţiuni italiene au o excelentă reputaţie. Cu ajutorul unui italian ,,adoptat” de judeţul Hunedoara, munca a peste douăzeci de români se leagă, de patru ani încoace, de vacanţele miilor de europeni. Paolo Tardivo este singurul străin care activează în Italia şi intreaga Europă cu o firmă de securitate românească ce are doar angajaţi români. Munca unui român ca agent se securitate într-o ţară precum Italia, unde cuvântul român este prea des asociat cu nelegiuitor, este dificilă, motiv pentru care şi cerinţele pentru un astfel de post sunt mari. De asemenea, atitudinea faţă de români poate fi sesizată şi în reticenta cu care italienii au acceptat ca nişte români să le asigure paza. Pentru un italian, munca cu români în ţara sa natală reprezintă o provocare pe care acesta şi-a asumat-o atât din punct de vedere financiar, cât şi organizatoric. „Să munceşti ca agent de securitate în Italia, român fiind nu este uşor. Italienii sunt sceptici în privinţa românilor din cauza cazurilor de furturi, violuri. Pentru a lucra în acest domeniu îţi trebuie o pregătire serioasă. Trebuie neapărat să vorbeşti cel puţin trei limbi: italiană, engleză şi germană. Trebuie să prezinţi încredere, să fii serios, respectuos, calm. Ca să lucreze ca agenţi de securitate trebuie să fie mai bine pregătiţi decât cei mai buni dintre italieni care ar putea lucra acolo, motiv pentru care sunt mai bine plătiţi decât italienii. Nu e simplu deloc. Abia după ani de zile lumea de acolo s-a obişnuit cu noi”, spune Paolo Tardivo. „A fost greu mai ales la început când cei de acolo nu ne cunoşteau şi erau mai atenţi la noi. Nu ştiam nici limba foarte bine, aşa că îşi dădeau uşor seama că suntem români. În timp s-au obişnuit cu prezenţa noastră în camping, ne recunosc după uniformă, după maşină”, spune Ionuţ, un hunedorean care de patru ani lucrează ca agent.

A fi sau a nu fi agent de securitate

Peste hotare, fişa postului unui agent de securitate este diferită de cea a unei persoane care face acelaşi lucru în România. Motivul? O lege de pe vremea lui Musollini care reglementează statutul agenţilor de securitate şi disciplina de care dau dovadă turiştii aflaţi în Italia. Agentul este respectat şi acceptat de turişti. „În România trebuia să intervin în caz de bătăi, certuri etc. În Italia îmi asigur perimetrul pe care îl am şi, dacă e ceva, sun la Poliţie. La ei de la ora 23 începe programul de linişte şi toată lumea îl respectă. Dacă fac gălăgie după ora aceea îi avertizăm, dar nu sunt probleme în general’’, declară Andrei, un alt hunedorean. Percepţia localnicilor şi a turiştilor faţă de uniformă este diferită comparativ cu cea din România. Agentul de securitate în exerciţiul funcţiunii, o prezenţă obişnuită, este solicitat şi interpelat ori de câte ori este nevoie. În atribuţiile acestuia intră responsabilităţi variate, de la securizarea obiectivului şi până la oferirea de indicaţii turistice, de la reprezentarea imaginii clientului şi până la colaborarea cu comunitatea locală. „E cu totul alt concept de pază. Eşti obligat să cunoşti geografia ţinutului, istoria, limbile care se vorbesc în zonă, cerinţele clienţilor. Comportamentul agentului trebuie să fie mereu amabil dar ferm şi adaptat tipului de client. Nu ai voie să porţi sau să utilizezi niciun fel de armă. Eşti faţă în faţă cu orice doar tu cu inteligenţa ta, cu corpul tău, eventual şi cu colegii”, declară Ionuţ.

Orice pădure are uscături
Cu toate că procesul de selecţie a angajaţilor este riguros, românii se lasă uneori pradă gândului că după jumătate de an petrecut printre cei înstăriţi, vor fi şi ei asemenea şi, după ce trec graniţa, îşi schimbă atitudinea. Adaptarea este diferită de la om la om. Unii se pot conforma noului stil de viaţă şi cerinţelor postului, alţii nu. Au fost destule cazuri în care patronul a fost nevoit să îşi trimită angajaţii acasă sau oamenii s-au întors de bunăvoie acasă. ,,Cum trec vama, oamenii se schimbă. Unii au crezut că mă pot păcăli. Pe cei care nu au făcut faţă i-am trimis acasă. E foarte greu să găseşti oameni de încredere care pot face munca asta. În cinci ani am schimbat peste două sute de oameni“, declară Paolo Tardivo. Seriozitatea este pe primul plan, motiv pentru care orice greşeală are consecinţe pe măsură. „Pe fiica mea am trimis-o acasă deoarece a părăsit postul. Cât eşti în post, trebuie să îţi faci treaba”, continuă italianul. „Am avut colegi care nu au făcut faţă. Erau obişnuiţi să se poarte ca în România”, continuă Andrei.

Paolo Tardivo a venit în România în urmă cu zece ani. O cunoscuse pe actuala soţie care lucra în casa sa ca baby-sitter. În 2005 pune bazele unei firme româneşti de securitate şi, timp de patru ani, duce o luptă cu birocraţia din România pentru licenţierea firmei. În 2009 obţine licenţierea devenind astfel prima firmă de securitate din România cu administrator italian. De peste patru ani, prin intermediul său, hunedorenii asigură paza turiştilor din nordul Italiei.

(Foto: Patronul paolo Tardivo (al doilea din stânga) într-un moment de respiro împreună cu câţiva membri din echipa sa de „pretorieni” hunedoreni)

Loading...